Contact
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Golden Apricot" Erevan 2007 si nominalizat la "Best Documentary Film" Festivalul AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Uniunii Armenilor
din Romania
Contact
DIN NOU DESPRE PROZA SCURTA A LUI GABRIEL DIRADURIAN
Desi am scris, īn ultimii ani, despre multe din volumele lui Gabriel Diradurian, nu am avut prilejul sa ma ocup pīna acum si de Cīntecul lebedei aparut īn 1996 la Editura Ararat. O fac, īntre altele, si pentru a semnala importanta, nu īndeajuns observata, pe care proza scurta o are īn cadrul operei acestui scriitor multivalent (romancier, nuvelist, dramaturg, memorialist). Mare parte a povestirilor ce compun prezentul volum au un caracter anecdotic sau cvasianecdotic. Scene de viata, situatii mai mult sau mai putin iesite din comun, parabole cu tīlc
Uneori chiar ebose, nuclee, precipitate de roman. Personaje aparent banale, anodine, dar īn care dospesc germenii unor comportamente neobisnuite. Perspective mereu surprinzatoare asupra naturii umane. Unele dintre proze au subiecte specific armenesti, altele universale. Unele par sau sīnt crochiuri memorialistice, altele fabule cu morala derutanta, altele schite dramatizate... Toate, absolut toate au īnsa skepsis-ul lor. Nivelul artistic difera, desigur, dar destule dintre ele sunt antologice. Si lucru important īmpreuna alcatuiesc o lume. Iata, cvasiintegral, textul unei scurte povestiri din volum (Vartug) īn care naratoarea are o identitate biografica lesne recognoscibila pentru cititorii cīt de cīt avizati:
Eu am 70 de ani si stau toata ziua acasa īn fotoliu si citesc. Īntr-o zi primesc un telefon de la una, Vartug.
Alo! Vartug aici. Te felicit pentru cartea pe care ai publicat-o. Am citit-o si de aceea ti-am dat telefon ca sa-ti spun ca mi-a placut enorm.
Mersi, mersi foarte mult.
Stii cine sunt, nu?
Da, sigur.
Eu stiu totul despre tine. Te-ai nascut la Varna, ai facut scoala elementara acolo, apoi v-ati mutat īn Romānia. Tatal tau era negustor si avea o situatie materiala foarte buna. Ai tai au ajutat mult pe armenii care fugeau de Genocid din Turcia si Armenia. Pe urma ai ajuns avocata, ai fost directoarea Scolii Armene din Bucuresti si sotul tau a ajuns ministru-adjunct. Dupa moartea sotului, ati emigrat aici, la Los Angeles. Ati scapat de comunism, pe care sotul tau l-a servit cam mult. Ai avut o sora care a murit acum sase luni, iar fratele tau, Geo, traieste la New Zork si e īnsurat cu Silvia. Parintii tai au murit la New Zork acum multi ani. Ce oameni cumsecade! I-am iubit mult de tot. Ma cunosti, deci?
Da, sigur.
Esti prietena cu Hatunik, cu Arsaluis, cu Horop si Didi si īn fiecare saptamīna aveti o zi de jucat canasta. Adevarat?
Adevarat!
Toti cei care ti-au fost elevi la Scoala Armeana din Bucuresti sunt aici, oameni īn toata firea si te iubesc mult de tot. Si ei ti-au citit cartea de amintiri si au fost īncīntati ca ai scris despre scoala si despre ei.
Da, am scris despre cei cinci ani cīt am fost la Scoala Armeana.
Te felicit īnca o data. Ai si doi copii. Fata lucreaza la o banca, are 47 de ani si e maritata cu un medic. El are cabinet īn Down Town, īn Roosevelt Building. Au si ei doi copii: Valeriu si Laura. Nepotul dumitale studiaza ingineria la Nordrige, iar nepotica termina acum liceul. Stiu si de baiatul dumitale. E scriitor, desi nu de mare succes; dar are sanse mari, caci are talent. Am citit si doua carti scrise de el. Din punct de vedere material, nu sta bine, dar spera. Īn schimb fiica ta si ginerle tau o duc foarte bine sub acest aspect. Īti amintesti de mine, nu? Si din Varna, si din Bucuresti. Vartug.
Da, sigur.
Neaparat, zilele astea am sa trec pe la tine sa bem o cafea īmpreuna. Stiu ca ghicesti foarte bine īn cafea. Poate-mi ghicesti si mie. Īti dau telefon saptamīna viitoare. Vom depana amintiri comune. Cīte avem sa ne spunem! Doamne, cum au trecut anii! ( ) Dar cīnd te vizitez acasa, vom avea timp sa stam de vorba despre toate. Da?
Da.
Bine. Te sarut si asteapta vizita mea.
Am īnchis. Sa ma tai, dar habar n-am cine-i aceasta Vartug. Ea īmi stie toata viata si eu n-am auzit niciodata de ea si nici nu-mi amintesc sa fi vazut-o vreodata. De primit, trebuie s-o primesc, dar sa nu ma dau de gol. Daca īntelege ca nu stiu cine e, se supara rau de tot.
Naratoarea are toate datele doamnei Eliza Diradurian, mama lui Gabriel Diradurian si autoare a unor atasante amintiri despre Scoala Armeana din Bucuresti, a carei directoare a fost cu decenii īn urma
Cele cīteva zeci de povestiri ale acestui volumas de nici o suta de pagini sunt, cum spuneam, de o diversitate aiuritoare. Nu doar compozitionala, ci si tematica. Si totusi omogenitatea ansamblului este evidenta. Fiecare text are ceva de spus - afirmatie aproape tautologica, īntrucīt tot ce pune pe hīrtie Gabriel Diradurian poarta amprenta comunicarii urgente, intense, socante chiar. Fara fasoane stilistice, direct la tinta. 40 de concentrate de proza.
Nu e īnsa prea clara alegerea unui asemenea titlu ultimativ al cartii... Cīntecul lebedei a vazut lumina tiparului cīnd autorul abia reintra īn literatura romāna (avea deja cīteva volume, dar nu-si daduse īnca adevarata masura). Or, īntre timp, opera lui s-a rotunjit, dezvaluindu-si liniile de forta. Un īntreg insectar plin de vitalitate. ( ) Fericiti sau nu, īmpacati cu destinul sau ba, eroii lui Gabriel Diradurian au o mare calitate nu cedeaza orice s-ar īntīmpla. Pentru un timp al tuturor deceptiilor cīnd deziluziile si disperarea ne dau tīrcoale la fiecare pas, īncrederea acestei umanitati devine tonica, scrie, īntr-o calduroasa recomadare de pe coperta a patra, Bedros Horasangian. Afirmatia distinsului prozator se potriveste, īn egala masura, īntregii opere a lui Gabriel Diradurian. O opera acida, muscatoare, amara, nervoasa, exploziva.
Gabriel Diradurian: un scriitor cu multe idei si cu o foarte acuta intuitie a umanului, privit īn epura alcatuirii sale sufletesti. Pe cīnd o integrala a prozelor sale scurte?
Eu am 70 de ani si stau toata ziua acasa īn fotoliu si citesc. Īntr-o zi primesc un telefon de la una, Vartug.
Alo! Vartug aici. Te felicit pentru cartea pe care ai publicat-o. Am citit-o si de aceea ti-am dat telefon ca sa-ti spun ca mi-a placut enorm.
Mersi, mersi foarte mult.
Stii cine sunt, nu?
Da, sigur.
Eu stiu totul despre tine. Te-ai nascut la Varna, ai facut scoala elementara acolo, apoi v-ati mutat īn Romānia. Tatal tau era negustor si avea o situatie materiala foarte buna. Ai tai au ajutat mult pe armenii care fugeau de Genocid din Turcia si Armenia. Pe urma ai ajuns avocata, ai fost directoarea Scolii Armene din Bucuresti si sotul tau a ajuns ministru-adjunct. Dupa moartea sotului, ati emigrat aici, la Los Angeles. Ati scapat de comunism, pe care sotul tau l-a servit cam mult. Ai avut o sora care a murit acum sase luni, iar fratele tau, Geo, traieste la New Zork si e īnsurat cu Silvia. Parintii tai au murit la New Zork acum multi ani. Ce oameni cumsecade! I-am iubit mult de tot. Ma cunosti, deci?
Da, sigur.
Esti prietena cu Hatunik, cu Arsaluis, cu Horop si Didi si īn fiecare saptamīna aveti o zi de jucat canasta. Adevarat?
Adevarat!
Toti cei care ti-au fost elevi la Scoala Armeana din Bucuresti sunt aici, oameni īn toata firea si te iubesc mult de tot. Si ei ti-au citit cartea de amintiri si au fost īncīntati ca ai scris despre scoala si despre ei.
Da, am scris despre cei cinci ani cīt am fost la Scoala Armeana.
Te felicit īnca o data. Ai si doi copii. Fata lucreaza la o banca, are 47 de ani si e maritata cu un medic. El are cabinet īn Down Town, īn Roosevelt Building. Au si ei doi copii: Valeriu si Laura. Nepotul dumitale studiaza ingineria la Nordrige, iar nepotica termina acum liceul. Stiu si de baiatul dumitale. E scriitor, desi nu de mare succes; dar are sanse mari, caci are talent. Am citit si doua carti scrise de el. Din punct de vedere material, nu sta bine, dar spera. Īn schimb fiica ta si ginerle tau o duc foarte bine sub acest aspect. Īti amintesti de mine, nu? Si din Varna, si din Bucuresti. Vartug.
Da, sigur.
Neaparat, zilele astea am sa trec pe la tine sa bem o cafea īmpreuna. Stiu ca ghicesti foarte bine īn cafea. Poate-mi ghicesti si mie. Īti dau telefon saptamīna viitoare. Vom depana amintiri comune. Cīte avem sa ne spunem! Doamne, cum au trecut anii! ( ) Dar cīnd te vizitez acasa, vom avea timp sa stam de vorba despre toate. Da?
Da.
Bine. Te sarut si asteapta vizita mea.
Am īnchis. Sa ma tai, dar habar n-am cine-i aceasta Vartug. Ea īmi stie toata viata si eu n-am auzit niciodata de ea si nici nu-mi amintesc sa fi vazut-o vreodata. De primit, trebuie s-o primesc, dar sa nu ma dau de gol. Daca īntelege ca nu stiu cine e, se supara rau de tot.
Naratoarea are toate datele doamnei Eliza Diradurian, mama lui Gabriel Diradurian si autoare a unor atasante amintiri despre Scoala Armeana din Bucuresti, a carei directoare a fost cu decenii īn urma
Cele cīteva zeci de povestiri ale acestui volumas de nici o suta de pagini sunt, cum spuneam, de o diversitate aiuritoare. Nu doar compozitionala, ci si tematica. Si totusi omogenitatea ansamblului este evidenta. Fiecare text are ceva de spus - afirmatie aproape tautologica, īntrucīt tot ce pune pe hīrtie Gabriel Diradurian poarta amprenta comunicarii urgente, intense, socante chiar. Fara fasoane stilistice, direct la tinta. 40 de concentrate de proza.
Nu e īnsa prea clara alegerea unui asemenea titlu ultimativ al cartii... Cīntecul lebedei a vazut lumina tiparului cīnd autorul abia reintra īn literatura romāna (avea deja cīteva volume, dar nu-si daduse īnca adevarata masura). Or, īntre timp, opera lui s-a rotunjit, dezvaluindu-si liniile de forta. Un īntreg insectar plin de vitalitate. ( ) Fericiti sau nu, īmpacati cu destinul sau ba, eroii lui Gabriel Diradurian au o mare calitate nu cedeaza orice s-ar īntīmpla. Pentru un timp al tuturor deceptiilor cīnd deziluziile si disperarea ne dau tīrcoale la fiecare pas, īncrederea acestei umanitati devine tonica, scrie, īntr-o calduroasa recomadare de pe coperta a patra, Bedros Horasangian. Afirmatia distinsului prozator se potriveste, īn egala masura, īntregii opere a lui Gabriel Diradurian. O opera acida, muscatoare, amara, nervoasa, exploziva.
Gabriel Diradurian: un scriitor cu multe idei si cu o foarte acuta intuitie a umanului, privit īn epura alcatuirii sale sufletesti. Pe cīnd o integrala a prozelor sale scurte?
de Cristina MANUK
