Dusmanul prietenului meu este si dusmanul meu?
- Evreii in diaspora si negarea Genocidului (2)

(continuare din numarul trecut)

Este demonizarea comunitatii armene, in cadrul diasporei evre­iesti, realizata cu acest scop? Sa enumeram doar citeva exemple: in iulie 2007 a fost publicat un articol in Judische Zeitung din Germania care sprijinea si promova politica de negare a genocidului si de in­versare a numarului de victime dintr-o tabara in cealalta, practica pornita de turci. "Jerusalem Center for Public Affairs" a publicat in noiembrie pe site-ul sau un articol scris de doamna Aydan Kodaloglu, consilier al fostului presedinte turc Turgut Ozal; in articolul sau, Ko­daoglu a incercat sa faca negarea genocidului chiar mai plauzibila pentru evrei (in mod ironic, con­form lui Nuzhet Kandemir, fostul amba­sador turc in Statele Unite, pre­sedintele Turgut Ozal era pe cale sa recunoasca genocidul).

La rindul sau, in Jerusalem Post, Joel J. Sprayregen (fostul vice-pre­sedinte al ADL si membru al Comitetului Executiv al Insti­tu­tului Evreiesc pentru Securitate Natio­nala ‚JINSAƒ) a considerat rezis­tenta armenilor din timpul genoci­dului drept motiv pentru a justifica negarea -"Nu a existat nici un ge­nocid"- facea referire la inscena­rile din istorie - in ciuda faptului ca trebuie sa fi fost constient ca ci­ne­va ar putea cu usurinta sa reinter­preteze realitatea si sa nege chiar Holocaustul, intelegind gresit re­volta evreilor din Varsovia, There­sienstadt (lagarul unde au fost d­eportati), "vinzarea" si migrarea evreilor catre Elvetia in perioada Holocaustului, plus supravietuirea a milioane de evrei…

Si in Statele Unite, cineva ar putea cu usurinta sa presupuna ca Washington Times, care deseori ti­treaza articole din presa turca - ur­mareste pornirea unui razboi ­im­po­triva Rezolutiei 106 de aprobare a genocidului de catre Congresul Statelor Unite.
David Irving, negationist al Holocaustului, serveste din ce in ce mai mult ca exemplu, ca para­dig­ma pentru negarea genocidului armenilor. Domnul Lenny-Ben David, fost subsecretar al Amba­sa­dei Israelului in SUA si prim consilier timp de cinci ani pentru Ambasada Turciei la Washington pina in vara trecuta publica un ar­ticol in Jerusalem Post (pe 5 oc­tombrie) cu titlul "Turcia si Armenia: ce ar trebui sa faca evreii". Aici el nega genocidul si crea un fel de isterie armenofoba, ba chiar pro­mova tezele "fabricate" de turcii si azerii nationalisti si fascisti. Din nou nu este un lucru ascuns, nici macar pentru politician, faptul ca alegatiile indreptate de turci im­potriva armenilor au ca pas urma­tor: stergerea Armeniei din harti ca si cum un popor si o tara nici nu ar fi existat…

Daca presupuneti ca unui stu­dent armean din Ierusalim i s-ar permite participarea la o ceremo­nie oficiala din Israel, dedicata ge­nocidului armean, va inselati. De fapt aceasta situatie nici nu ar tre­bui sa va surprinda; in Istanbul copiii armeni ramasi in "Armenia de Vest" (dupa genocid rebotezata Anatolia Estica) sint fortati sa scrie eseuri despre cum stramosii lor au comis "genocid impotriva turcilor" (acest lucru este pur si simplu gre­tos, sadic si pervers).
Negarea este cunoscuta drept a doua crima (o "crima fara singe"). Este un proces agresiv de negarea a genocidului pus la punct de Turcia. Din pacate, o mare parte din reprezentantii oficiali ai diasporei evreiesti si ai Israelului sint impli­cati in acest proces de negare, iar actul lor nu difera mult de cel al implicarii ofiterului german in ge­nocidul din 1915 (aceasta referinta ar trebui facuta mai clar pentru a ajuta la o mai buna intelegere -ceea ce reprezinta de fapt negarea genocidului, de catre politicienii evrei, impotriva armenilor si a ce­lorlati crestini care au fost victime ale genocidului comis de turci).

Daca aliatii politici fac acest lucru, nu este genocid ci "trage­die". Exista istorici turci care do­resc sa stearga toate referintele despre "Armenia" si "poporul ar­mean" din biblioteci, la nivel glo­bal. Acest fapt este usor de do­ve­dit. Domnul profesor Yusuf Halaçolu, presedintele motivat din punct de vedere rasial al Asociatiei Istorice Turce, cu sprijinul turcilor fascisti, depune mult efort pentru a dovedi non-existenta poporului armean si a statului din care acestia fac parte. Afirmatiile multor oficialitati ale diasporei evreiesti conform carora "nu a existat un genocid al arme­nilor" se muleaza perfect pe po­litica oficiala a Turciei.

O natiune care a fost victima unui genocid nu ar trebui sa fie fortata sa dovedeasca realitatea is­torica a acestuia. Pentru ca o na­tiune sa sprijine vinovatii pentru genocid, "molipsind" lumea cu de­claratii oficiale in favoarea unei politici de negare lipsite de orice rusine, motivele sint de neinteles (o natiune care, la rindul ei, a su­fe­rit astfel de faradelegi). Acest efort al reprezentantilor oficiali evrei nu isi are sensul: negarea genocidului nu ajuta statul Israel sa devina mai puternic si nu imbunatateste secu­ritatea poporului evreu.
Turcia si nationalistii turci s-au folosit intotdeauna de alte popoare pentru implementarea unei politici inumane impotriva "non-turcilor", pentru a-si atinge telurile finale, daca nu chiar "solutia finala".
Cuvinte precum dialog si re­con­ciliere sint folosite pentru a face trimitere la asocieri pozitive, dar sint folosite fara a reflecta asu­pra adevarului istoric, ca sa nu mai vorbim despre justitie.Este absurd faptul ca atitea ziare ale diasporei evreiesti prezinta armenii drept "ireconciliabili" sau "surse ale pro­blemelor", drept adevaratii vino­vati pentru distrugerea relatiilor internationale, cind, in fapt, turcii incearca in mod continuu sa evite discutia sau sa o puna sub semnul ilegalitatii (Ce dialog ar putea purta poporul evreu cu Germania daca Germania ar fi cerut si i s-ar fi permis sa interzica recunoasterea Holocaustului?).

Este comunitatea evreiasca "sur­sa problemelor" cind presedintele iranian Ahmadinejad neaga Shoah-ul? O faradelege comisa acum 60 de ani la care el nici macar nu a participat…
Afirmatia ca genocidul a avut loc acum 90 de ani sau ca diaspora armeneasca, "conspiratia armea­na", pun in pericol pacea mondiala pentru ca sint motivati de diverse interese personale nu face altceva decit sa ii protejeze pe vinovati. Dar scopul si datoria legii internatio­nale nu este  de a proteja victima? Ar trebui legea sa protejeze viola­torul sau criminalul pentru ca vic­tima ar fi "cerut asta"? Este legea internationala doar o lege a celor puternici, prin urmare existenta doar pentru a proteja statul si nu individul?
Oare termeni precum "crime la adresa umanitatii", "genocid", "crime de razboi" si "razboi de agresiune" sint folositi doar pentru a-i proteja pe agresori si nu pe victime?

Diaspora armeana - masele de oameni fortati sa se raspindeasca prin lume - este rezultatul genoci­dului comis de turci; armenii din diaspora nu urmaresc un interes arbitrar si nefondat, ei prezinta o cerere justificata pentru dreptate si recunoastere. In acelasi timp, aceasta cerere este o problema a comunitatii internationale care a creat si a aprobat legislatia cunos­cuta drept "legea publica interna­tio­nala" sau "legea criminala in­ter­nationala".
Nu este doar o chestiune de moralitate sa condamni un geno­cid, este premisa unei coexistente in conditii de pace. Este piatra de temelie pentru pacea internatio­na­la, iar pericolul iminent al crimei in chestiune este principalul motiv care sta in spatele interventiei mi­litare si auto-apararii.

O intrebare care ar putea sa rasara cind cititi acest text este: de ce scriu numai despre comunitatea evreiasca si politicienii israeliti? Ei bine, motivul este urmatorul: in afara de turci, politicienii din Israel si evreii din diaspora sint singurii care merg dincolo de "simpla" ne­gare a genocidului armean (si de negarea genocidurilor comise de Turcia impotriva altor popoare crestine, spre exemplu genocidul asirian) pentru a practica o politica agresiva de negare si un demers in a incerca sa inspire si alte natiuni sa se comporte la fel.
Relatia dintre Israel si Turcia se bazeaza pe minciuna si negare a genocidului armean - negarea a 1,5 milioane de armeni care au murit din mina Turciei Otomane in perioada 1915-1923. Este o relatie care se bazeaza pe o complicitate la crima de a ascunde o trans­gre­siune oribila impotriva umanitatii, iar asta respinge orice concept de moralitate si justitie.

Namik Tan, ambasadorul Tur­ciei la Israel, a descris relatia in septembrie 2007: "poporul turc nu face vreo diferentiere intre Israel si evreii din diaspora. Pentru noi, formati o unitate. Nu avem un pact cu Israel ci mai degraba poporul evreu din intreaga lume. Daca lobby-ul evreiesc dispare, Israel isi pierde importanta pentru noi. Prin urmare, Israel isi asuma res­pon­sabilitatea cind o organizatie evre­iasca vorbeste despre genocid".
Adevarul ii va elibera pe ofi­cialii turci si evrei. Implementare unei reforme internationale pentru "Armenia de Vest/Turcia armeana" si eliminarea unei natiuni de catre Turcia nu sint unul si acelasi lucru. Doar realitatea genocidului poate mentine vie politica de dezin­for­mare, industria de negare a ge­no­cidului si politica nationala auto­rizata a Turciei. Oficialii Israelului ar trebui sa isi sfatuiasca "prie­tenii/aliatii" din Ankara sa nu se mai faca de ris. Genocidul armean a fost dovedit chiar in timp ce se petrecea.

Intreaga lume a fost martora la genocid. In afara de asta: geno­ci­dul armean se regaseste in documente, mai presus de orice indoiala, la aliatul Turciei din timpul razbo­iului, Germania (desi o parte din aceste documente au fost distruse in 1919 si in anii ’40).
Conform lui Taner Akcam, un istoric turc nonconformist, "nega­rea genocidului armean sta la baza existentei Turciei". Recent, afir­matiile lui Namik Tan si negarea agresiva a genocidului de catre presedintele Shimon Peres dezva­luie, de asemenea, ca relatia dintre Israel si Turcia se bazeaza pe ne­garea genocidului (raison d’Etat in loc de drept la adevar si justitie).

Ne-am putea intreba cit poate dura o relatie construita pe lipsa nefondata de onestitate, imorali­tate, negare si minciuna… Intr-adevar, este de neinteles ca dias­pora evreiasca  neaga genocidul armean pentru "binele" Israelului. Ce fel de "bine" durabil a venit vreodata din negarea unui geno­cid, a adevarului sau a justitiei?

Nota autorului: Sint constient ca analiza mea asupra negarii ge­nocidului de catre evrei ar putea supara anumite persoane deci va rog sa comentati asupra ei. Intre timp, autorul ar dori sa spuna: cine neaga un genocid le neaga pe toate. Negarea genocidului armean nu omoara doar genocidul in sine ci si Holocaustul…

Arca lui Noe
Dupa Die Judische
20 decembrie 2007