Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Uniunii Armenilor
din Romania
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Caisa de Aur" Erevan 2007 si nominalizat la sectiunea film documentar AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Contact
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
130 ani de la nasterea lui
Derenic Demirgian
Derenic Demirgian
Romancier, prozator, eseist si publicist, scriitorul Derenic Demirgian (1877-1956) are o creatie literara notabila, fiind unul din fii merituosi ai Djawaghk-ului. Romanul lui de mare succes este Vartanank unde autorul ne poarta in vemurile din epoca luptelor armenilor cu persii pentru credinta strabuna. Are si un alt roman istoric, mai putin cunoscut despre Mesrop Mastot. Aici reproducem o proza scurta, aparuta in 1920 in ziarul Haraci. |
Armeanul
Oare puteti intelege ceva din firea armeanului?… Ce fiinta stranie, enigmatica! Cit de inselatoare! Aparenta, nu el insusi. Dar de fapt ce este el, care sint trasaturile sale ?
Zadarnic efort : -cauti esenta lui, o afli, dar imediat observi ca si asta era o aparenta. Are o fata nelinistita, nu te lasa s-o desenezi. Ca numar e cel mai putin numeros, aproape, prin suferinta lui, cel mai mare; ca timp e cel mai vechi, ca stare cel mai neschimbat. Pozitia tarii sale e cea mai nefavorabila, dar el s-a agatat de ea cu cea mai mare indaratnicie. Cit de lipsit de speranta pare viitorul lui, dar cit de plin de sperante este el! Apoi, in viata sa el nu a vazut deloc doua lucruri: unul e norocul, si altul descurajarea. Cum sa-l cunosti? Cum sa-l masori? Masura lui e excesiva; un echilibru uimitor, care se afla in extreme. Ia te uita, acesta e armeanul: acest negustor ambulant, acest burghez, cea mai zgircita dintre fiinte, si cea mai satula. Poti sa-l injosesti pina intr-atit?!… Poate el sa aprecieze lucrurile inaltatoare ale lumii acestea cu registrele si metrul sau? Pentru trebile obstesti – nici un banut. Dar intr-o zi, ca sa vezi, moare si intreaga sa avere o lasa comunitatii. Pas de pricepe ce fel de om e.
Ia te uita la acest hamal, ce-i asta, un catir? Are in spate un munte de povara, se forteaza, isi rupe spinarea. Munceste oare sau se autodemoleaza? Se razbuna pe el insusi? Impotriva cui s-a inrait asa, incit se pedepseste pe el insusi? Apoi ada-l la tine acasa, ca servitor: Indiferent, stingaci, lenes. Ce urmareste el? Sa stringa o mica suma de bani, sa deschida o pravalie. Vrea sa fie stapin pe munca si piinea lui si nu servitor. Ei si la urma urmei, hay inseamna stapin… Dar l-ati vazut in emigratie? Ce cersetor lenes! Da-i treaba cea mai profitabila si o va refuza. Vrea sa-i dea natia iar el sa consume. Si va muri de foame, in tacere, fara ingrijire, ai zice abandonat. Si acesta e acel taran care ieri rascolea pamintul, il lucra cu fervoare, il intorcea pe dos ii scotea sufletul. Cel mai muncit animal de pe ogorul sau. Recolta o culege astfel de parca va trai vesnic. De parca nu va lasa parte nimanui. Dar du-te in coliba lui : mii de hoti, oameni, ciini si lupi trag de piinea lui. Ii minanca piinea lui, precum de pe masa patriarhului Avraam.
I-ati vazut locuinta? – o vizuina de cirtita…dar du-te in tara lui, si vei vedea manastiri minunate, turnuri semete, hacikharuri superbe. Poti oare crede ca el insusi a facut toate acestea?
Asculti o conversatie: jumatate din sudalmi e cu Biserica si cu Dumnezeu. A umplut tara sa cu biserici dar nu intra macar o data pe an sa se roage acolo. Nici nu spune rugaciuni in viata de zi cu zi; religia sa nu a provaduit-o niciodata altora. Si e de crezut oare ca istoria sa este istoria celor mai mari razboaie religioase, si acest neam care nu se roaga, a dat un Naregatzi de pe buzele caruia si-au luat zborul cele mai inaripate rugi catre Dumnezeu?…
Nu suporta ceremoniile, formalitatile, gradele, politetea. Lui Hrimian Hayrik cel mai mult nu i-a placut statutul de Catolicos. In diplomatie, prima lui grija este sa fie sincer. Atit de sincer si naiv incit lasa impresia ca e siret si incearca sa insele. In timp ce vecinii lui, jucindu-si rolul pe scena lumii, doar mimeaza ca lovesc cu toporul pe cel din fata, armeanul loveste pe bune drept in cap. "Pai adevarul ?"- se intreba el.
E stingaci si plecat precum Sasunti David al lui, si pe neasteptate rebel lovind precum acesta. Se linguseste si se injoseste in fata strainului precum Zenovie Ohan al lui, dar cind vine asupra lui pericolul cel mare, se ridica precum un balaur. E bun in general; mingiie-l si-l vei cuceri; dar de obicei el e prieten cu tine, iar prietenia ta o indeparteaza. Acolo unde un alt neam poate cistiga doar dragostea, armeanul gaseste mijlocul de a atrage ura; are talentul de creea ura impotriva sa. E gelos pe succesul altuia, ca un vardapet. Daca s-a certat cu cineva e ranchiunos, ca o camila. Orice armean are un alt armean cu care e dusman pina la moarte. Asta e o necesitate pentru el. E dezordonat si anarhic atit in societate, cit si in guvernare si in idei. Ca participant la adunare nu e unit, e insuportabil, turbulent.
Unde e revolutie – acolo sint si armeni. Dar ca orientare e extremist. Lupta lui e pe trei fronturi simultan. Contra Sahului, contra Sultanului, contra Tarului. Putem spune ca orice armean e un fel de Don Quijote. Cele mai cutremuratoare maceluri el este cel ce le-a vazut, si el e cel care nu a invatat nimic. Orientarea lui e orientarea unui absent. Tatarul e aproape? L-a omorit pe rus. A venit rusul? Si-a indreptat ochii spre Europa. A venit englezul? Din nou il omoara pe rus. Vine rusul? Nu-l primeste. Prin urmare vrea sa-si faca statul lui,… nu vrea? Ce poti sa sti? …Zdrelindu-si o mina, fondeaza acest Stat, cu cealalta mina se sileste sa-l darime din temelii.
De ce e asa? De ce e nemultumit? Ce vrea?… De ce este asa de inegal, potrivnic, veninos, neincrezator in sclavia sa, si de nemasurat in avinturile sale marete?
Poate poarta o razbunare, un lucru rau pe inima, din care cauza se izoleaza, ca sa unelteasca, comploteze sa dauneze. Nu! Vrei sa cunosti cea mai mare virtute a armeanului? Este cel mai iertator neam de pe fata pamintului. Ce a fost istoria sa? Maceluri cutremuratoare, Genocid (pnainiyum) …dar cine depune cele mai mari eforturi ca sa-l salveze pe Enver si Kemal? 1 "Macelareste-ma, spune el, – iata pedeapsa ta si razbunarea mea." Mie mi se pare ca exista o foarte mare obida ascunsa in strafundul sufletului armean, ascunsa foarte adinc… Mi se pare ca din aceasta cauza este macelarit, precum un japonez, care atunci cind e jignit de cineva, cheama prietenii sai si luind cutitul isi spinteca pintecul.
Asa e armeanul. Nu doreste sa fie atins, sa te apropii de el, sa-l iubesti chiar. El este singuratic, aspru, dar si dornic de libertate.
Cind ma uit la armean, mi se pare ca obida lui e cea a vulturului adus din inaltul muntilor jos pe pamint. Se zbate, cade peste pietre, in gunoi, se murdareste, isi rupe aripile. Ii intinzi mincare – nu vrea. Nu-i place nici sclavia nici fericirea; prefera suferinta si libertatea. E potrivnic si izolat, dar nu are o ura zgircita, care este un sentiment necunoscut in muntii cei inalti. E o durere adinca a vulturului prizonier in inima sa. Acesta este Haik, pe care l-au lipsit de unica conditie de viata a sa – libertatea.
"Nu vreau nimic de la voi – spune el impilatorilor sai, – fie voua jugul vostru, fie voua fericirea voastra, traiti in pace si fericiti. Daca voi iubiti viata, eu iubesc un lucru mai pretios decit viata: Libertatea…2
Derenic DemirGian
august, 1920"
trad. din lb. armeana de A.Sahag
1 Aluzia se refera la Karahan. In anul 1920, revolutionarii armeni il urmareau pe Enver Pasa, ca sa-l lichideze, acesta fiind vinovat de macelurile impotriva armenilor. Enver, care era in relatii cu autoritatile sovietice, temindu-se de pericolul ce-l pastea s-a ascuns la loctiitorul Comisarului de Externe, L.Karahan, si astfel a scapat (pentru o vreme) de revolutionarii armeni.
2 Textul original pus la dispozitie prin curtoazia d-lui S. Selian
Oare puteti intelege ceva din firea armeanului?… Ce fiinta stranie, enigmatica! Cit de inselatoare! Aparenta, nu el insusi. Dar de fapt ce este el, care sint trasaturile sale ?
Zadarnic efort : -cauti esenta lui, o afli, dar imediat observi ca si asta era o aparenta. Are o fata nelinistita, nu te lasa s-o desenezi. Ca numar e cel mai putin numeros, aproape, prin suferinta lui, cel mai mare; ca timp e cel mai vechi, ca stare cel mai neschimbat. Pozitia tarii sale e cea mai nefavorabila, dar el s-a agatat de ea cu cea mai mare indaratnicie. Cit de lipsit de speranta pare viitorul lui, dar cit de plin de sperante este el! Apoi, in viata sa el nu a vazut deloc doua lucruri: unul e norocul, si altul descurajarea. Cum sa-l cunosti? Cum sa-l masori? Masura lui e excesiva; un echilibru uimitor, care se afla in extreme. Ia te uita, acesta e armeanul: acest negustor ambulant, acest burghez, cea mai zgircita dintre fiinte, si cea mai satula. Poti sa-l injosesti pina intr-atit?!… Poate el sa aprecieze lucrurile inaltatoare ale lumii acestea cu registrele si metrul sau? Pentru trebile obstesti – nici un banut. Dar intr-o zi, ca sa vezi, moare si intreaga sa avere o lasa comunitatii. Pas de pricepe ce fel de om e.
Ia te uita la acest hamal, ce-i asta, un catir? Are in spate un munte de povara, se forteaza, isi rupe spinarea. Munceste oare sau se autodemoleaza? Se razbuna pe el insusi? Impotriva cui s-a inrait asa, incit se pedepseste pe el insusi? Apoi ada-l la tine acasa, ca servitor: Indiferent, stingaci, lenes. Ce urmareste el? Sa stringa o mica suma de bani, sa deschida o pravalie. Vrea sa fie stapin pe munca si piinea lui si nu servitor. Ei si la urma urmei, hay inseamna stapin… Dar l-ati vazut in emigratie? Ce cersetor lenes! Da-i treaba cea mai profitabila si o va refuza. Vrea sa-i dea natia iar el sa consume. Si va muri de foame, in tacere, fara ingrijire, ai zice abandonat. Si acesta e acel taran care ieri rascolea pamintul, il lucra cu fervoare, il intorcea pe dos ii scotea sufletul. Cel mai muncit animal de pe ogorul sau. Recolta o culege astfel de parca va trai vesnic. De parca nu va lasa parte nimanui. Dar du-te in coliba lui : mii de hoti, oameni, ciini si lupi trag de piinea lui. Ii minanca piinea lui, precum de pe masa patriarhului Avraam.
I-ati vazut locuinta? – o vizuina de cirtita…dar du-te in tara lui, si vei vedea manastiri minunate, turnuri semete, hacikharuri superbe. Poti oare crede ca el insusi a facut toate acestea?
Asculti o conversatie: jumatate din sudalmi e cu Biserica si cu Dumnezeu. A umplut tara sa cu biserici dar nu intra macar o data pe an sa se roage acolo. Nici nu spune rugaciuni in viata de zi cu zi; religia sa nu a provaduit-o niciodata altora. Si e de crezut oare ca istoria sa este istoria celor mai mari razboaie religioase, si acest neam care nu se roaga, a dat un Naregatzi de pe buzele caruia si-au luat zborul cele mai inaripate rugi catre Dumnezeu?…
Nu suporta ceremoniile, formalitatile, gradele, politetea. Lui Hrimian Hayrik cel mai mult nu i-a placut statutul de Catolicos. In diplomatie, prima lui grija este sa fie sincer. Atit de sincer si naiv incit lasa impresia ca e siret si incearca sa insele. In timp ce vecinii lui, jucindu-si rolul pe scena lumii, doar mimeaza ca lovesc cu toporul pe cel din fata, armeanul loveste pe bune drept in cap. "Pai adevarul ?"- se intreba el.
E stingaci si plecat precum Sasunti David al lui, si pe neasteptate rebel lovind precum acesta. Se linguseste si se injoseste in fata strainului precum Zenovie Ohan al lui, dar cind vine asupra lui pericolul cel mare, se ridica precum un balaur. E bun in general; mingiie-l si-l vei cuceri; dar de obicei el e prieten cu tine, iar prietenia ta o indeparteaza. Acolo unde un alt neam poate cistiga doar dragostea, armeanul gaseste mijlocul de a atrage ura; are talentul de creea ura impotriva sa. E gelos pe succesul altuia, ca un vardapet. Daca s-a certat cu cineva e ranchiunos, ca o camila. Orice armean are un alt armean cu care e dusman pina la moarte. Asta e o necesitate pentru el. E dezordonat si anarhic atit in societate, cit si in guvernare si in idei. Ca participant la adunare nu e unit, e insuportabil, turbulent.
Unde e revolutie – acolo sint si armeni. Dar ca orientare e extremist. Lupta lui e pe trei fronturi simultan. Contra Sahului, contra Sultanului, contra Tarului. Putem spune ca orice armean e un fel de Don Quijote. Cele mai cutremuratoare maceluri el este cel ce le-a vazut, si el e cel care nu a invatat nimic. Orientarea lui e orientarea unui absent. Tatarul e aproape? L-a omorit pe rus. A venit rusul? Si-a indreptat ochii spre Europa. A venit englezul? Din nou il omoara pe rus. Vine rusul? Nu-l primeste. Prin urmare vrea sa-si faca statul lui,… nu vrea? Ce poti sa sti? …Zdrelindu-si o mina, fondeaza acest Stat, cu cealalta mina se sileste sa-l darime din temelii.
De ce e asa? De ce e nemultumit? Ce vrea?… De ce este asa de inegal, potrivnic, veninos, neincrezator in sclavia sa, si de nemasurat in avinturile sale marete?
Poate poarta o razbunare, un lucru rau pe inima, din care cauza se izoleaza, ca sa unelteasca, comploteze sa dauneze. Nu! Vrei sa cunosti cea mai mare virtute a armeanului? Este cel mai iertator neam de pe fata pamintului. Ce a fost istoria sa? Maceluri cutremuratoare, Genocid (pnainiyum) …dar cine depune cele mai mari eforturi ca sa-l salveze pe Enver si Kemal? 1 "Macelareste-ma, spune el, – iata pedeapsa ta si razbunarea mea." Mie mi se pare ca exista o foarte mare obida ascunsa in strafundul sufletului armean, ascunsa foarte adinc… Mi se pare ca din aceasta cauza este macelarit, precum un japonez, care atunci cind e jignit de cineva, cheama prietenii sai si luind cutitul isi spinteca pintecul.
Asa e armeanul. Nu doreste sa fie atins, sa te apropii de el, sa-l iubesti chiar. El este singuratic, aspru, dar si dornic de libertate.
Cind ma uit la armean, mi se pare ca obida lui e cea a vulturului adus din inaltul muntilor jos pe pamint. Se zbate, cade peste pietre, in gunoi, se murdareste, isi rupe aripile. Ii intinzi mincare – nu vrea. Nu-i place nici sclavia nici fericirea; prefera suferinta si libertatea. E potrivnic si izolat, dar nu are o ura zgircita, care este un sentiment necunoscut in muntii cei inalti. E o durere adinca a vulturului prizonier in inima sa. Acesta este Haik, pe care l-au lipsit de unica conditie de viata a sa – libertatea.
"Nu vreau nimic de la voi – spune el impilatorilor sai, – fie voua jugul vostru, fie voua fericirea voastra, traiti in pace si fericiti. Daca voi iubiti viata, eu iubesc un lucru mai pretios decit viata: Libertatea…2
Derenic DemirGian
august, 1920"
trad. din lb. armeana de A.Sahag
1 Aluzia se refera la Karahan. In anul 1920, revolutionarii armeni il urmareau pe Enver Pasa, ca sa-l lichideze, acesta fiind vinovat de macelurile impotriva armenilor. Enver, care era in relatii cu autoritatile sovietice, temindu-se de pericolul ce-l pastea s-a ascuns la loctiitorul Comisarului de Externe, L.Karahan, si astfel a scapat (pentru o vreme) de revolutionarii armeni.
2 Textul original pus la dispozitie prin curtoazia d-lui S. Selian