Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Uniunii Armenilor
din Romania
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Caisa de Aur" Erevan 2007 si nominalizat la sectiunea film documentar AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Contact
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Fragmente din memoriile
Elenei Carp
Elenei Carp
Casa V.Pogor din Iasi este sediul muzeului ce are ca obiect literatura romāna moderna si contemporana dar cu precadere perioada marilor clasici si a societatii literare Junimea.
Muzeul, inaugurat īn 26 decembrie 1972, adaposteste asa-numitul Club Cultural Junimea, locul ce gazduieste multiple activitati organizate de Muzeul Literaturii Romāne: conferinte īn cadrul serilor revistei Dacia literara (reeditata de Muzeul Literaturii Romāne din Iasi), Cenaclul Literar Junimea, simpozioane, aniversari, comemorari ale personalitatilor culturale romānesti, īntīlniri cu scriitori romāni sau straini, prezentari si lansari de carti si reviste literare, recitaluri de muzica, vernisaje de expozitii de arta.
Tot aici am descoperit, īntr-o recenta vizita a mea īn Iasi, si o parte din Fondul Adela Pop, celebra pianista din Iasi si muza a lui Garabet Ibraileanu pentru romanul Adela.
Din acest fond va oferim mai jos un fragment din memoriile sotiei lui Ibraileanu, Elena Carp (īn fotografie).
Īn toamna lui 1904 ne-am īntors cu totii la Iasi unde s-au īnceput iar ocupatiile obisnuite. Pe la īnceputul lui octombrie a fost la Iasi regele Carol I si atunci Ibraileanu a facut cunostinta la Stere cu Haret si Emil Costinescu. Pe atunci erau la putere liberalii.
La īnceputul anului 1905, am avut un Craciun mai putin vesel decīt īn anii din urma.
La 13 mart 1905 a murit si Zulnia! fiinta cu inima buna si iubita de toti. S-a dus si Privighetoarea un an dupa Caprioara si īnaintea lor un tīnar dintre excursionisti, prieten bun cu fratele meu, baiat vioi ce ne īnveselea pe toti
cu glumele lui. S-au dus cu totii īnainte de timp, īn floarea vīrstei, nu trecuse nici unul din ei Plusieurs fois vingt ans.
Atunci de pe fotografia de la Cīmpulung, eram trei oameni mai putin, iar azi, īn 1939, lipsesc septe!
Ibraileanu a fost prieten bun cu Zulnia, pentru calitatile ei sufletesti. Īn amintirea ei pastra pe biroul lui cele cīteva obiecte ramase de la ea.
Fratele meu descoperise prin librarii volumul de Povestiri (Sadoveanu) si īl daduse si lui Ibraileanu pe care l-a impresionat bine. Mi l-a dat si mie sa-l citesc. Mai tīrziu, īntr-o vacanta de Pasti, l-a dat si lui Stere. El era vecin cu noi si puteam comunica printr-o portita facuta īn gard. Stere a fost foarte entuziasmat de acest volum si la fiecare bucata venea la Ibraileanu īn birou si comentau.
Īn vacanta lui 1905 ne-am dus tot la manastirea Neamt. Īn iulie au fost niste calduri, cum nu se mai vazuse pe la manastiri. Erau 28° C la umbra.
Ibraileanu īn fiecare vacanta lua cu el carti, uneori lucra la dictionar, alte ori citea pentru el. Avea īn gīnd sa faca o lucrare despre Creanga si adunase deja material pentru asta.
Pe la 24 august ne-am īntors la Iasi.
Īn toamna acestui an Ibraileanu simtea nevoia unei reviste mai potrivite cu ideile lor. Īmi spunea adesea ca ar vrea sa scrie niste bucati literare despre fericire si despre boala de a gīndi, dar n-are unde sa le publice caci pentru gazeta acum boita cu sese culori (Lumea noua) care s-a scoborīt pīna la gustul cel mai trivial al publicului, nu-mi vine sa scriu lucruri care sīnt parti intime din mine īnsumi. Au discutat mult īntre ei, amicii din Iasi, au mai venit si alti publicisti dar n-au ajuns la īntelegere, caci nu li se potriveau programele.
Mai tīrziu tot grupul de baieti din excursiile noastre, deveniti oameni maturi, si tot cu maresalul lor Stere, au īnjghebat un comitet, subscriind fiecare mici sume de bani, caci nu erau nici unul din ei bogati, au hotarīt īnfiintarea unei reviste pe care au botezat-o Viata Romāneasca.
Ibraileanu, care era prim-redactor, a desfasurat o activitate, cum numai el stia cīnd se pasiona de cīte ceva. Zile īntregi scria la toti acei pe care el spera sa-i capete colaboratori. S-au īnteles si cu un tipograf bun din Iasi si īn luna martie 1906 a aparut primul numar din revista Viata Romāneasca. Ce bucurie era pentru el, dar si ce munca personala a īnceput! De acum ne tradase pe toti, pe mine si pe fata noastra. Noi cazusem pe al doilea plan. Pentru el revista era, dupa cum singur marturisea, a doua fiica a lui. La īnceput nu aveau local pentru redactie, lucra acasa, si se mai adunau si la Stere. Cīnd scria cīte ceva, cele mai deseori īmi citea ca sa vada ce impresie fac cele scrise īn public. Zicea ca eu sīnt Zarzavagita lui Moliére. Dupa ce au avut local special pentru redactie, n-am mai vazut nici favorul acesta. Acasa, era ea musafir, toata ziua ocupat cu scolile si restul cu revista si noptile pīna tīrziu, nici la masa adesea nu mai stam īmpreuna, mīnca aparte cīnd venea mai tīrziu.
Revista a avut mare succes chiar de la īnceput. S-au tiparit putine numere si vesnic se cereau nr. 1 si 2 care lipseau.
Īn vara lui 1906 ani fost iar la manastirea Neamt. Aici veneau īn vizita la noi multi din cei care scriau la revista. Ibraileanu desi lasase pe cineva la Iasi īn locul lui, dar si la manastire tot lucra, caci primea manuscrise si trebuia sa le faca rost, asa ca aproape n-a avut vacanta. Īn toamna ne-am īntors la Iasi.
Muzeul, inaugurat īn 26 decembrie 1972, adaposteste asa-numitul Club Cultural Junimea, locul ce gazduieste multiple activitati organizate de Muzeul Literaturii Romāne: conferinte īn cadrul serilor revistei Dacia literara (reeditata de Muzeul Literaturii Romāne din Iasi), Cenaclul Literar Junimea, simpozioane, aniversari, comemorari ale personalitatilor culturale romānesti, īntīlniri cu scriitori romāni sau straini, prezentari si lansari de carti si reviste literare, recitaluri de muzica, vernisaje de expozitii de arta.
Tot aici am descoperit, īntr-o recenta vizita a mea īn Iasi, si o parte din Fondul Adela Pop, celebra pianista din Iasi si muza a lui Garabet Ibraileanu pentru romanul Adela.
Din acest fond va oferim mai jos un fragment din memoriile sotiei lui Ibraileanu, Elena Carp (īn fotografie).
Īn toamna lui 1904 ne-am īntors cu totii la Iasi unde s-au īnceput iar ocupatiile obisnuite. Pe la īnceputul lui octombrie a fost la Iasi regele Carol I si atunci Ibraileanu a facut cunostinta la Stere cu Haret si Emil Costinescu. Pe atunci erau la putere liberalii.
La īnceputul anului 1905, am avut un Craciun mai putin vesel decīt īn anii din urma.
La 13 mart 1905 a murit si Zulnia! fiinta cu inima buna si iubita de toti. S-a dus si Privighetoarea un an dupa Caprioara si īnaintea lor un tīnar dintre excursionisti, prieten bun cu fratele meu, baiat vioi ce ne īnveselea pe toti
cu glumele lui. S-au dus cu totii īnainte de timp, īn floarea vīrstei, nu trecuse nici unul din ei Plusieurs fois vingt ans.
Atunci de pe fotografia de la Cīmpulung, eram trei oameni mai putin, iar azi, īn 1939, lipsesc septe!
Ibraileanu a fost prieten bun cu Zulnia, pentru calitatile ei sufletesti. Īn amintirea ei pastra pe biroul lui cele cīteva obiecte ramase de la ea.
Fratele meu descoperise prin librarii volumul de Povestiri (Sadoveanu) si īl daduse si lui Ibraileanu pe care l-a impresionat bine. Mi l-a dat si mie sa-l citesc. Mai tīrziu, īntr-o vacanta de Pasti, l-a dat si lui Stere. El era vecin cu noi si puteam comunica printr-o portita facuta īn gard. Stere a fost foarte entuziasmat de acest volum si la fiecare bucata venea la Ibraileanu īn birou si comentau.
Īn vacanta lui 1905 ne-am dus tot la manastirea Neamt. Īn iulie au fost niste calduri, cum nu se mai vazuse pe la manastiri. Erau 28° C la umbra.
Ibraileanu īn fiecare vacanta lua cu el carti, uneori lucra la dictionar, alte ori citea pentru el. Avea īn gīnd sa faca o lucrare despre Creanga si adunase deja material pentru asta.
Pe la 24 august ne-am īntors la Iasi.
Īn toamna acestui an Ibraileanu simtea nevoia unei reviste mai potrivite cu ideile lor. Īmi spunea adesea ca ar vrea sa scrie niste bucati literare despre fericire si despre boala de a gīndi, dar n-are unde sa le publice caci pentru gazeta acum boita cu sese culori (Lumea noua) care s-a scoborīt pīna la gustul cel mai trivial al publicului, nu-mi vine sa scriu lucruri care sīnt parti intime din mine īnsumi. Au discutat mult īntre ei, amicii din Iasi, au mai venit si alti publicisti dar n-au ajuns la īntelegere, caci nu li se potriveau programele.
Mai tīrziu tot grupul de baieti din excursiile noastre, deveniti oameni maturi, si tot cu maresalul lor Stere, au īnjghebat un comitet, subscriind fiecare mici sume de bani, caci nu erau nici unul din ei bogati, au hotarīt īnfiintarea unei reviste pe care au botezat-o Viata Romāneasca.
Ibraileanu, care era prim-redactor, a desfasurat o activitate, cum numai el stia cīnd se pasiona de cīte ceva. Zile īntregi scria la toti acei pe care el spera sa-i capete colaboratori. S-au īnteles si cu un tipograf bun din Iasi si īn luna martie 1906 a aparut primul numar din revista Viata Romāneasca. Ce bucurie era pentru el, dar si ce munca personala a īnceput! De acum ne tradase pe toti, pe mine si pe fata noastra. Noi cazusem pe al doilea plan. Pentru el revista era, dupa cum singur marturisea, a doua fiica a lui. La īnceput nu aveau local pentru redactie, lucra acasa, si se mai adunau si la Stere. Cīnd scria cīte ceva, cele mai deseori īmi citea ca sa vada ce impresie fac cele scrise īn public. Zicea ca eu sīnt Zarzavagita lui Moliére. Dupa ce au avut local special pentru redactie, n-am mai vazut nici favorul acesta. Acasa, era ea musafir, toata ziua ocupat cu scolile si restul cu revista si noptile pīna tīrziu, nici la masa adesea nu mai stam īmpreuna, mīnca aparte cīnd venea mai tīrziu.
Revista a avut mare succes chiar de la īnceput. S-au tiparit putine numere si vesnic se cereau nr. 1 si 2 care lipseau.
Īn vara lui 1906 ani fost iar la manastirea Neamt. Aici veneau īn vizita la noi multi din cei care scriau la revista. Ibraileanu desi lasase pe cineva la Iasi īn locul lui, dar si la manastire tot lucra, caci primea manuscrise si trebuia sa le faca rost, asa ca aproape n-a avut vacanta. Īn toamna ne-am īntors la Iasi.
Fabian ANTON