Contact
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Golden Apricot" Erevan 2007 si nominalizat la "Best Documentary Film" – Festivalul AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Uniunii Armenilor
din Romania
Contact
DESPRE ARMENII DIN ROMANIA SI POVESTILE LOR
Nu exista un studiu temeinic si atotcuprinzator despre armenii din Tarile Române. Doar cercetari partiale, unele cu iz monografic – armenii de nu stiu unde, armenii de nu stiu unde – sau cele, meritorii, dar fara anvergura si suflu academic precum cea întrepinsa de inimosul Gazdovits despre armenii din Transilvania. Dupa moartea marelui savant care a fost H.Dj.Siruni – si a carui opera înca e greu sa o evaluam la adevarata sa dimensiune pentru ca nu stim exact ce contineau sacii „umflati“ de Securitatea Româna, imediat dupa moartea istoricului – comunitatea armeana din România nu a livrat, din nefericire, nici un nume de marca în zona istoriei si istoriografiei specializate. Bune intentii publicistice, articole si mici studii pe o tema sau alta, nu au putut umple o mare lacuna – o spunem cu tristete – de a avea 2-3 istorici, cercetatori specializati pe subiecte si teme armenesti. Care sa cuprinda pe lînga armeana veche, greaca, turca si araba – absolut trebuincioase – si o buna cunoastere a unor limbi de circulatie, astfel ca spatiul de manevra intelectual sa fie elastic si atotcuprinzator. Nu discutam aici politica de acordare a burselor sau de sprijinire a unor tineri de a se lasa captati de astfel de teme exotice, pentru români, mai familiare si apropiate pentru membri comunitatii armene, doar constatam o stare de fapt. Si carentele lipsei unor programe de anvergura si perspectiva ale Uniunii Armenilor din România în ce priveste cercetarea istoriei armenilor din România sau de aiurea. Bref: am ajuns la aceste divagatii acru-amare pentru ca avem în fata mai multe brosuri, în limba româna, publicate acum peste 100-120 de ani. Documente de pret, care atesta interesul pentru chestiunile armenesti, nu doar ale armenilor, ci si ale cititorilor de limba româna. Astfel de tiparituri au tot circulat în ultima suta de ani sub forma de fascicule – si Siruni obisnuia sa publice fragmente din textile ce urmau sa apara în „Ani“ sub forma de brosuri – am tot avut si noi o sumedenie acum 30-40 de ani, parte au fost salvate, altele au disparut – spre interesul si informarea cititorilor de limba româna. Nu vrem sa facem o analiza, cît de cît cuprinzatoare a tot ce s-a publicat prin România cu si despre armeni, ci sa prezentam cîteva din aceste mici brosuri ce au ajuns la noi printr-un gest de bunavointa al unui prieten al armenilor. Este vorba de „Armenii orientali din Bukovina“ de Dimitrie Dan, paroh în Lujeni, în seria „Popoarele Bukovinei“ la Cernauti, în 1891. La „Tipografia si Litografia concesionata Arch. Silvestru Morariu-Andrievici“. Pe pagina de garda apar cîteva adnotari în limba germana si informatia, scrisa de aceeasi mîna ca textul brosurii a fost tradus si în limba germana de… aici nu deslusim bine, apare un P. Gr. Kolankirian – într-o lectura aproximativa. Spre norocul nostru, pe coperta a IV-a a tipariturii „Monofisitismul în Biserica Armeano-Orientala – Adaos la publicatiunea «Armenii orientali din Bukovina»“ de acelasi Dimitrie Dan - de data asta exarh si paroh la Straja, în 1902, la Cernauti, „Societatea Tipografica Bucovineana“ apare la „ De acelasi autor“ , la pozitia treia citat „Die Orientalisches Armenien der Bukowina“, Cernowitz, 1890. Aceeasi lucrare apare si la Viena, în 1891, dovada a circulatiei si contactelor în Imperiul Austro-Ungar. De remarcat sînt si alte titluri, precum „Persecutarea armenilor în Moldova în anul 1551“ (Cernauti, 1895) – tradusa si în limba germana – sau „Dare de seama asupra celor mai vechi evanghelii manuscrise armene aflatoare în Moldova si Bucovina“, din pacate anul si locul nu se pot deslusi din hîrtia deteriorata. Din brosura „Comuna Straja si locuitorii ei“, Cernauti, 1897 am putea afla eventual mai multe despre acest preot cu preocupari istorice, dovada fiind „Din scrierile lui Dimitrie Dan“, Cernauti, 1902.
În ordine cronologica amintim traducerea în limba româna a unui faimos text istoric „Cânt de Jalire asupra armenilor din Tara Vlahilor“ de Diaconul Minas Tokatti, traducere din limba armeana, cu o introducere de Grigore M. Buicliu, „Membru la Înalta Curte de Casatie“, cum cu onor se precizeaza chiar pe coperta. Lucrarea apare la „Bucuresci, Tipografia Gutenberg, Josaph Gobl, Strada Doamnei, 23-25“ în anul 1895. Un exemplar cu adnotari pe margine, fara sa stim ale cui. Doua tiparituri „netaiate“, deci au ramas neparcurse pret de peste o suta de ani, sînt extrase din „Convorbiri literare“, faimoasa publicatie a „Junimii“ iesene. Ambele sînt tiparite la Bucuresti, doar ca tipografia Gobl, devine „Institut de Arte Grafice“ pe aceesi strada Doamnei, la numarul 16-18 de aceasta data. În 1906 apare „Camenita sau Cronica Armenilor din Polonia si Moldova“, traducere din limba armeana, cu o notita de Gr. M. Buiucliu, ca apoi, în 1910, acelasi Gr. M. Buiucliu – acum fost consilier la Înalta Curte de Casatie, teribile aceste mici detalii din viata unui om… – semneaza „Dumitru C. Bratianu si Firmanul Buiucliilor“, o istorie ce ar merita povestita în toate deatliile ei. Ca peisajul acestui set de publicatii ajuns pîna la noi sa fie complet avem si un exemplar extrem de bine conservat din „Datinile, Obiceiurile si Credintele Armenilor din Tarile române, dupa lucrarile parintelui Dimitrie Dan, traduse si amplificate de Grigore Goilav“. Brosura este tiparita la Falticeni (Folticeni, cum apare pe coperta, la Tipografia Gutenberg J. Bendit, 1911. Textul este un extras din „Sezatoarea“, vol. XII, iar exmplarul nostru a fost trimis prin Posta Româna, cu timbru si stampila de rigoare dlui Grigore Buicliu din Bucuresti. Care la acea data locuia pe Intrarea Eldorado, fara sa se precizeze nici un numar. O scurta incursiune în trecutul istoric al „Bucurescilor“ ar putea identifica locul actual. Mai interesant însa este dedicatia olografa a autorului, Grigore Goilav, catre destinatarul Buiucliu – la urma urmelor fiind chiar rude, Buiclii – niste mustaciosi si ei, „bâiehlî“, fiind apropiati celor din familia Goilav – „cu toata stima si consideratia“ mentionate la data de 11 mai 1911. Nu intram în comentarea continutului celor sase tiparituri, am vrut doar sa atragem atentia asupra lor, dar si a altora, nenumparate, care zac prin arhivele si bibliotecile românesti fara a fi cercetate cum ar merita. Poate ca în viitorul apropiat vreun june studios si curios din fire, aplecat peste aceste „vechituri“ sa aiba ragazul si curiozitatea care astazi ne lipsesc. Am parcurs cu emotie si nostalgii aceste publicatii, dar si cu regretul ca n-a fost sa fie ceea ce ar fi putut sa fie. Fiecare sa înteleaga ce vrea, pe cont propriu si cu propria sensibilitate. Pun la dispozitia redactiei „Ararat“, pentru consultare, brosurile cu pricina, înainte ca sa le donez, la rîndul meu, Bibliotecii Academiei Române.
În ordine cronologica amintim traducerea în limba româna a unui faimos text istoric „Cânt de Jalire asupra armenilor din Tara Vlahilor“ de Diaconul Minas Tokatti, traducere din limba armeana, cu o introducere de Grigore M. Buicliu, „Membru la Înalta Curte de Casatie“, cum cu onor se precizeaza chiar pe coperta. Lucrarea apare la „Bucuresci, Tipografia Gutenberg, Josaph Gobl, Strada Doamnei, 23-25“ în anul 1895. Un exemplar cu adnotari pe margine, fara sa stim ale cui. Doua tiparituri „netaiate“, deci au ramas neparcurse pret de peste o suta de ani, sînt extrase din „Convorbiri literare“, faimoasa publicatie a „Junimii“ iesene. Ambele sînt tiparite la Bucuresti, doar ca tipografia Gobl, devine „Institut de Arte Grafice“ pe aceesi strada Doamnei, la numarul 16-18 de aceasta data. În 1906 apare „Camenita sau Cronica Armenilor din Polonia si Moldova“, traducere din limba armeana, cu o notita de Gr. M. Buiucliu, ca apoi, în 1910, acelasi Gr. M. Buiucliu – acum fost consilier la Înalta Curte de Casatie, teribile aceste mici detalii din viata unui om… – semneaza „Dumitru C. Bratianu si Firmanul Buiucliilor“, o istorie ce ar merita povestita în toate deatliile ei. Ca peisajul acestui set de publicatii ajuns pîna la noi sa fie complet avem si un exemplar extrem de bine conservat din „Datinile, Obiceiurile si Credintele Armenilor din Tarile române, dupa lucrarile parintelui Dimitrie Dan, traduse si amplificate de Grigore Goilav“. Brosura este tiparita la Falticeni (Folticeni, cum apare pe coperta, la Tipografia Gutenberg J. Bendit, 1911. Textul este un extras din „Sezatoarea“, vol. XII, iar exmplarul nostru a fost trimis prin Posta Româna, cu timbru si stampila de rigoare dlui Grigore Buicliu din Bucuresti. Care la acea data locuia pe Intrarea Eldorado, fara sa se precizeze nici un numar. O scurta incursiune în trecutul istoric al „Bucurescilor“ ar putea identifica locul actual. Mai interesant însa este dedicatia olografa a autorului, Grigore Goilav, catre destinatarul Buiucliu – la urma urmelor fiind chiar rude, Buiclii – niste mustaciosi si ei, „bâiehlî“, fiind apropiati celor din familia Goilav – „cu toata stima si consideratia“ mentionate la data de 11 mai 1911. Nu intram în comentarea continutului celor sase tiparituri, am vrut doar sa atragem atentia asupra lor, dar si a altora, nenumparate, care zac prin arhivele si bibliotecile românesti fara a fi cercetate cum ar merita. Poate ca în viitorul apropiat vreun june studios si curios din fire, aplecat peste aceste „vechituri“ sa aiba ragazul si curiozitatea care astazi ne lipsesc. Am parcurs cu emotie si nostalgii aceste publicatii, dar si cu regretul ca n-a fost sa fie ceea ce ar fi putut sa fie. Fiecare sa înteleaga ce vrea, pe cont propriu si cu propria sensibilitate. Pun la dispozitia redactiei „Ararat“, pentru consultare, brosurile cu pricina, înainte ca sa le donez, la rîndul meu, Bibliotecii Academiei Române.
de Bedros HORASANGIAN
.jpg)