Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Uniunii Armenilor
din Romania
Contact
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Remember:
S-a dus sa-si īntīlneasca prietenii disparuti, pe colegii spiristi Constantin Noica si Arsavir Acterian, pe Mircea Eliade si Eugen Ionescu, pe profesorul de matematici si maestrul de poezie Ion Barbu, pe Brāncusi, sculptorul despre care a dat contributii documentare decisive, recunoscute pe plan international. Poet delicat de factura subtil-ermetizanta, īnregistrat drept neobarbian īn Istoria
lui G. Calinescu, dar cu ecouri dinspre Elegiile pentru fiinte mici ale lui E. Ionescu (Nod ars, 1930, Zavor fermecat, 1947), cronicar de film activ si patrunzator, prozator de factura speculara, onirica, poetic-nonconformista (Jaf īn dragoste, 1993), eminent traducator din Kalevala, din Shakespeare, Balzac, Ch. Nodier, Villon, Ronsard, Kipling, Lonnrot s.a. dar mai presus de orice critic de arta (monografii despre N. Grigorescu, Karl Storck, N.N. Tonitza si, mai ales, C. Brāncusi, studii despre Arghezi desenator si despre contributia lui D. Bolintineanu la dezvoltarea artelor plastice īn Principatele Romāne etc.) domnul Brezianu a trecut senin printr-o viata care i-a fost, nu de putine ori, potrivnica. A trecut cu fruntea sus si prin puscariile comuniste, a revenit apoi, harnic si tenace. Pīna īn ultimii ani s-a implicat, ca expert daruit si prob, īn discutiile publice privind paternitatea unor lucrari brāncusiene. A fost un marturisitor al colegilor sai de generatie, adulati si detestati de un prezent prea grabit. A vazut multe īn aproape un secol de viata. Pīna la final, a pastrat un aer copilaresc, o buna-dispozitie interioara ce-l va fi ajutat sa strabata veacul. Īmi amintesc o poza de acum 5 ani, publicata īntr-o revista de cultura si facuta undeva prin Bistrita-Nasaud: fotografia īl īnfatisa pe venerabilul domn alb dīndu-se, voios, īntr-un leagan, alaturi de sotia sa, doamna Irina Fortunescu
Mi-l amintesc si acum trei ani, fragil, venit sa lanseze volumul de corespondenta al lui Jeni Acterian, aparut la Editura Ararat. Si īn alte ipostaze, venit parca dintr-o alta lume si ramas printre noi, alaturi de noi, ca un blīnd, luminos īnsotitor.
Era putin straniu sa stii ca undeva, īntr-un vestigiu de vechi Bucuresti, supravietuia, aproape centenar, un om care-l īl cunoscuse pe, de pilda, Mateiu Caragiale. Straniu si, īn acelasi timp, reconfortant. As fi vrut sa-l stiu nemuritor, desi era evident ca, īn ultimul timp, flacara vietii pīlpīia tot mai stins.
Va trebui sa zabovim mai atent asupra literaturii sale putine, dar de calitate, un violon dIngres cam neglijat. Ar merita sa fie republicat, la o o editura mai vizibila, tīrziul volumas de proza scurta Jaf īn dragoste, aparut acum 15 ani la o editura obscura (Cavallioti) si īn conditii grafice meschine, chiar daca īnsotit de o prefata substantiala a lui Stefan Aug. Doinas si pe coperta a patra de un cuvīnt al lansatorului de odinioara, Tudor Arghezi S]nt pagini īn care suprarealismul se īnvecineaza cu un intimism livresc, poznas, cumva autoreferential ce aminteste pe alocuri proza reprezentantilor Scolii de la Tīrgoviste.
Barbu Brezianu a fost un prieten constant al armenilor, legat intim de ei prin biografie. Coleg de liceu cu Arsavir Acterian, a fost prezent, mai cu seama īn ultimul deceniu si jumatate, la nu putine manifestari legate de armenii din Romānia. Ar merita facut, cīndva, un istoric al acestor relatii de durata. Scotocind prin colectia revistei avangardiste Contimporanul a lui Ion Vinea si Marcel Iancu am avut surpriza sa descopar, īntr-un numar triplu din anul 1929, si un comentariu destul de amplu semnat de Barbu Brezianu despre o mare expozitie de arta armeana din Capitala. Īn aceeasi revista, tīnarul poet se producea cu versuri īn aerul timpului
Prin plecarea sa, dispare o lume, un stil de viata si un mod de a fi īn cultura. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Era putin straniu sa stii ca undeva, īntr-un vestigiu de vechi Bucuresti, supravietuia, aproape centenar, un om care-l īl cunoscuse pe, de pilda, Mateiu Caragiale. Straniu si, īn acelasi timp, reconfortant. As fi vrut sa-l stiu nemuritor, desi era evident ca, īn ultimul timp, flacara vietii pīlpīia tot mai stins.
Va trebui sa zabovim mai atent asupra literaturii sale putine, dar de calitate, un violon dIngres cam neglijat. Ar merita sa fie republicat, la o o editura mai vizibila, tīrziul volumas de proza scurta Jaf īn dragoste, aparut acum 15 ani la o editura obscura (Cavallioti) si īn conditii grafice meschine, chiar daca īnsotit de o prefata substantiala a lui Stefan Aug. Doinas si pe coperta a patra de un cuvīnt al lansatorului de odinioara, Tudor Arghezi S]nt pagini īn care suprarealismul se īnvecineaza cu un intimism livresc, poznas, cumva autoreferential ce aminteste pe alocuri proza reprezentantilor Scolii de la Tīrgoviste.
Barbu Brezianu a fost un prieten constant al armenilor, legat intim de ei prin biografie. Coleg de liceu cu Arsavir Acterian, a fost prezent, mai cu seama īn ultimul deceniu si jumatate, la nu putine manifestari legate de armenii din Romānia. Ar merita facut, cīndva, un istoric al acestor relatii de durata. Scotocind prin colectia revistei avangardiste Contimporanul a lui Ion Vinea si Marcel Iancu am avut surpriza sa descopar, īntr-un numar triplu din anul 1929, si un comentariu destul de amplu semnat de Barbu Brezianu despre o mare expozitie de arta armeana din Capitala. Īn aceeasi revista, tīnarul poet se producea cu versuri īn aerul timpului
Prin plecarea sa, dispare o lume, un stil de viata si un mod de a fi īn cultura. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Golden Apricot" Erevan 2007 si nominalizat la "Best Documentary Film" Festivalul AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Barbu Brezianu.
Un prieten al armenilor
Un prieten al armenilor
Autor: Paul CERNAT
S-a stins, la aproape 99 de ani, Barbu Brezianu (18 martie 1909- 14 ianuarie 2008). Ultimul mohican al stralucitei generatii tinere din anii 30 a plecat discret, cum a trait.
Barbu Brezianu si Arsavir Acterian au fost prieteni cam multe, multe decenii. Greu de evaluat un sentiment pe care G.Ibraileanu pretuia mult mai mult decīt dragostea, exista citeva rīnduri antologice despre prietenie pe care autorul inegalabilei Adela le-a lasat romānilor si armenilor deopotriva. Barbu Brezianu si Arsavir Acterian au fost legati unul de celalalt prin mii de fire. Dincolo de sensibilitatea lor, dincoace de o anume decenta a exhibarii bunelor sentimente. Exista si marturii scrise, exista si multe amintiri ce innobileaza comuniunea dintre doi oameni. Coleg de clasa la Liceul Spiru Haret cu Haig Acterian, Barbu Brezianu se va atasa de acterieni si de armeni cu care a fost īn bune relatii o viata īntreaga. L-am cunoscut bine pe prietenul lui Arsavir, care mi-a devenit la randul lui prieten, si i-am apreciat disponibilitatea lui afectiva. Nu cred sa fii avut la viata lui dusmani. Poate o lectie buna si pentru armeni, care dupa cum bine stim, nu stim niciodata exact cine cu cine s-a mai certat si nu-si dau buna ziua. Barbu Brezianu a traversat diverse perioade din istoria Romāniei moderne. Dar a reusit sa ramīna el īnsusi si sa-si duca pīna la capat, senin si īmpacat, propria lui cruce de om de cultura. Fara sa epateze si pisalogeasca cu marea lui eruditie, fara sa irite si agreseze pe nimeni. Poate de aceea arsavir s-a īnteles atīt de bine cu el. Fratele Arsavir asa cum il numea Barbu Brezianu pe prietenul sau i-a lut-o inainte, a murit mai repede. Asa au decis Ursitoarele, asa i-a fost scris. Barbu Brezianu m-a sunat cu putin inainte de a muri Arsavir, Vino la spital... Vrea sa te vada! Nu am o explicatie pentru faptul ca nu m-am dus. Barbu i-a fost alaturi, ca un adevarat prieten, pīna īn ultima clipa. Eu am lipsit. Nu stiu de ce, nu am explicatie logica. Acum nu este nici Fratele Barbu. L-am imbratisat cu citeva luni īn urma cīnd am crezut ca va primi Marele Premiu Prometheus. Il merita cu prisosinta. Elegant, in costum negru de mare tinuta si batista alba la buzunarul de la piept, cu parul nins si vesnicul lui zimbet curtenitor a trecut cu eleganta peste jenantul moment. N-am mai apucat sa-l vad. Ramīne acea efigie finala, ca o camee de pret a propriei mele memorii afective. Pacat ca astfel de oameni ca Arsavir Acterian si Barbu Brezianu dispar discret si lumea nici nu baga de seama. Poate asa e bine, poate asa e frumos ca prieteniile exemplare si propriile noastre sentimente sa beneficieze de bunacuviinta discretiei.
Restul sint vorbe. Fum. La revedere, draga Frate Barbu!
Restul sint vorbe. Fum. La revedere, draga Frate Barbu!
Barbu si Arsavir
Autor: Bedros Horasangian
Ne puteti contacta la adresa:
ziar.ararat@gmail.com
ziar.ararat@gmail.com
