Contact
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Golden Apricot" Erevan 2007 si nominalizat la "Best Documentary Film" – Festivalul AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Ne puteti contacta
la adresa:
ziar.ararat@gmail.com
Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Contact
AL TREILEA PRESEDINTE PROMITE
PRIMUL TINE PUMNUL RIDICAT
de Vartan MARTAIAN
"Sint constient de faptul ca mi-am asumat o raspundere uriasa, stiu ca voi fi omul pe care il veti considera raspunzator pentru toate. Va garantez ca nu ma voi eschiva de aceasta raspundere. Sint constient de masura acestei responsabilitati acum, asa cum voi fi si in urmatorii cinci ani, in fiecare zi. Voi purta cu cinste responsabilitatea de a fi presedintele tuturor cetatenilor Republicii Armenia“, spunea Serj Sarksian pe 9 aprilie, imediat dupa depunerea juramintului si a preluarii noii sale functii. Intentia declarata a lui Sarksian de a fi "presedintele tuturor cetatenilor" tarii suna ca o noutate in politica interna armeneasca. Nici Levon Ter-Petrosian, in 1996, si nici Robert Kocearian, in 2003, nu au rostit asemenea cuvinte in momentele foarte tensionate de dupa realegerea lor ca presedinti, momente in care societatea era poate la fel de dezbinata si de polarizata ca astazi. "O parte a poporului a sustinut alti candidati, iar acum eu ma adresez acelor oameni. Aveati dreptul sa nu votati pentru mine, dar eu nu am dreptul sa nu fiu presedintele vostru. Nu trebuie sa ne dezbinam, nu trebuie sa deschidem falii intre o parte si alta a poporului nostru", lanseaza Sarksian catre contestatarii sai pe care ii invita sa darime "zidul neintelegerii" din societate.
Presedinte al tuturor cetatenilor, chiar si al celor circa o suta de arestati in urma infruntarilor singeroase din 1-2 martie? Atunci s-a vazut ca societatea armeneasca este brazdata nu numai de ziduri ale neintelegerii, dar si de ziduri ale urii. Ura care a mai facut inca doi morti, ridicind numarul victimelor la zece. Pe 11 aprilie, la numai o ora diferenta unul de celalalt, mor in spital un politist de 19 ani si un civil rezident in provincia Ararat. Primul in urma unei rani de glont! Asadar nu era manipulare a puterii si nu era gluma atunci cind presedintele Kocearian spunea ca nu pot fi tolerate atacurile cu arme de foc impotriva politiei. Arestarile se pare ca nu au incetat nici astazi, mai sint urmariti care se ascund. Unii au fost eliberati, dar pusi sub acuzare si isi asteapta procesele. Doar Levon Ter-Petrosian este liber si numai ca persoana, dar si ca instigator: purtatorul sau de cuvint ameninta ca manifestatiile ar putea fi reluate in iunie, in ciuda interdictiei oficiale.

Suficient de liber ca sa-si convoace in ziua de 3 mai un "congres" (numit "Miscarea de redesteptare nationala") al taberei politice pe care o conduce. Unde? Chiar in sala de conferinte a... guvernului! Unde, in fata a partizanilor sai, propune crearea unei miscari unite a opozitiei, "Congresul National Armean", care sa se transforme apoi in partid. Pe de alta parte, Levon Ter-Petrosian nu se arata dispus sa dialogheze cu puterea pina cind nu sint eliberati toti "detinutii politici". Eliberare ceruta si de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) care, pe 17 aprilie, adopta o rezolutie amenintatoare: in termen de trei luni Armenia trebuie sa-i elibereze pe toti cei arestati pe motive politice, sa ridice interdictiile impuse manifestatiilor antiguvernamentale, sa permita o ancheta independenta cu privire la violentele din 1-2 martie, altfel risca excluderea din Consiliul Europei (cu iz anecdotic doar: iata cum ar putea deveni Azerbaidjanul o tara mai europeana decit Armenia!). Dar oare sint "politici", sau pur si simplu infractori? Folosirea - confirmata a - armelor de foc arata ca intentiile partizanilor lui Levon Ter-Petrosian nu erau chiar atit de "dezinteresate", doar pentru binele tarii, asa cum declarau. Revolutiile armate (fara "catifea), rasturnarile violente ale regimurilor dictatoriale nu sint o noutate. Dar se afla oare Armenia intr-o dictatura care sa justifice orice actiune, cu orice pret, pentru inlaturarea regimului? Nicidecum! Da, o putere intr-adevar corupta, dar nu mai mult decit cea de la Chisinau, Moscova, Kiev, Tbilisi sau Baku. Care ar fi fost inlocuita - eventual - de Levon Ter-Petrosian cu una la fel de corupta. Ca doar nu ar fi fost pentru prima oara. Usor de cerut eliberarea "detinutilor politici". Cel care sparge capete si trage cu arma mai este "politic"? Revendicarea nu se stie cit de "politica", dar evident prea putin matura "nu ii mai vrem pe astia" nu poate justifica provocarea infruntarilor civile, mai ales in Armenia pindita de uriasul pericol extern. Iar instigatorul este cel putin la fel de vinovat ca si cel care apasa pe tragaci. "Crima este crima, nu este politica", spunea Margaret Tatcher confruntata cu greva foamei declansata in inchisori de prizonierii republicani (irlandezi) care revendicau un statut „politic" pentru incarcerarea lor. Si i-a lasat sa moara de foame, desi revendicarile nord-irlandezilor erau (si sint) intr-adevar nu numai politice, dar si nationale.
Revenind la primul discurs public al lui Levon Ter-Petrosian de dupa 1 martie, primul presedinte da si semne (aparente) de ratiune: desi sustine in continuare ca singurul mod de detensionare a societati armenesti este organizarea de alegeri prezidentiale si parlamentare anticipate, Ter-Petrosian spune ca trebuie evitat orice soc politic intern, intrucit Azerbaidjanul ar profita de instabilitatea interna din Armenia. Potrivit lui Ter-Petrosian, Azerbaidjanul trebuie sa stie ca, in cazul reluarii ostilitatilor, se va izbi de rezistenta poporului armean. Levon Ter-Petrosian asigura ca, in

cazul reizbucnirii razboiului, va insista ca partizanii sai sa renunte la lupta politica si sa se dedice apararii patriei. Da, dar cu ce moral? Cu ce motivatie? De ce? Ca sa ii apere pe "banditii" din Karabagh, tocmai pe cei de care Levon Ter-Petrosian promitea ca va curata tara? Si de plecarea carora depinde chipurile prosperitatea Armeniei? Oare nu e mai simpla, rapida si concreta livrarea Karabaghului pe tava? Levon Ter-Petrosian sustine ca el va salva tara curatind-o de karabaghti. Atunci de ce ar mai trebui ca sustinatorii sai sa apere Karabaghul? Probabil ca sa aiba unde sa se intoarca karabaghti-i. Mai poate face apel Levon Ter-Petrosian la apararea "patriei", dupa ce unul din caii de bataie ai campaniei sale electorale a fost tocmai divizarea armenilor in sustinatori ai sai si „scursori“, in armeni si karabaghti? Dupa ce atita aversiunea fata de karabaghti, cit de sincer si credibil mai poate fi apelul lui Levon Ter-Petrosian la apararea "patriei"? Care "patrie"? Karabaghul? Suna mai degraba a demagogie.
In ciuda interdictiei, opozitia din jurul lui Levon Ter-Petrosian se foloseste de portite administrative pentru a-si face simtita prezenta pe strazile Erevanului. Pe 19 aprilie are loc prima manifestatie autorizata de dupa 1 martie, manifestatie organizata de... Women for peace, la care sutele de participanti adunati intr-un parc public din Erevan - inclusiv sotiile opozantilor arestati sau cautati de politie - cer eliberarea "politicilor".
In acest context tensionat - atit intern, cit si extern: probabilitatea reizbucnirii razboiului cu Azerbaidjanul, amenintarea politica a APCE -, al treilea presedinte al Armeniei independente se arata gata sa faca totul pentru cicatrizarea ranilor lasate de evenimentele din 1-2 martie. "Desi aceasta campanie electorala a fost dura si nu lipsita de jigniri, doresc sa ii felicit pentru lupta pe opozantii mei, multumirile mele adresindu-li-se in mod deosebit acelora care si-au acceptat infringerea cu demnitate, acelora care au strins mina intinsa pentru cooperare, acceptind propunerea sa dezvoltam impreuna Republica Armenia", spune presedintele Sarksian care promite mari schimbari si reforme, fiecare cetatean trebuind sa fie gata sa se implice in transformarea tarii. Serj Sarksian: "Vom construi acea Armenie care sa ii uneasca pe toti armenii, o Armenie care va fi patria tuturor armenilor". Presedintele promite sa-si indrepte eforurile catre "realizarea telurilor intregii natiuni, intarirea legaturilor intre generatii, aducerea la un numitor comun a intereselor grupouri sociale", catre "problemele minoritatilor nationale si ale conservarii identitatii armenesti", obiective pe care spera sa le atinga prin cooperarea cu toate fortele politice.
Sarksian nu se fereste sa vorbeasca direct nici despre evenimentele din 1-2 martie: "Aceasta ceremonie [de depunere a juramintului] are loc la circa o luna dupa evenimentele regretabile care au lasat rani inca proaspete. Aceste rani ne-au provocat tuturor durere si amaraciune. Astazi va indemn sa priviti inainte, sa gasim impreuna calea refacerii si a solidarizarii, calea Armeniei de miine. Sint convins ca nu vom putea avea succese reale si palpabile pe viitor daca nu vom invata asa cum trebuie

lectiile trecutului. Cele intimplate trebuie sa fie o lectie de chibzuinta si vigilenta pentru noi toti, trebuie sa ne determine sa muncim cu de doua ori mai multa energie si daruire".
Desi destul de vagi, cuvintele lui Sarksian suna generos si exprima - probabil - o intentie reala de reformare a tarii. Ca doar, in lipsa intentiei reale, unde ar duce asemenea promisiuni daca nu la grabirea propriei discreditari? Iar de inteligenta si echilibrul noului presedinte nu avem pina acum nici un motiv sa ne indoim. Si nici de patriotismul sau sau de sinceritatea bunelor sale intentii declarate. Chiar daca e mai mult sau mai putin parte a relatiilor de clan care domina puterea de la Erevan - dupa cum il acuza Levon Ter-Petrosian. Relatii de clan care - sa nu ne amagim! - guverneaza intreaga societate armeneasca. Din familie si pina la guvernare. Inclusiv in opozitie.