Pentru o seară, Teatrul Nottara a fost gazda comunităţii armene din Bucu­­reşti, cu ocazia sarbătorii de Cră­ciun. Spunem aceasta pentru că în data de 28 decembrie 2009, la orele 18 s-a ridicat cor­tina pentru un spectacol de dansuri al tine­rilor armeni alături de care au avut evo­luat şi prieteni ai lor de la Liceul bilingv „Miguel de Cervantes“ şi membrii ai clu­bului de dans sportiv „Karnaval“. Timp de aproape două ore publicul, împreună cu prezentatorii Bela Martikian şi Vahe Hovakimyan, „i-au căutat“ în lumea largă pe copiii care au ţinut ca în iarna aceasta să meargă ei la moş Crăciun şi să nu-l mai aştepte ca el să vină la ei. În periplul lor, i-au aflat dansînd dansuri specifice pe meleagurile Franţei – vals, Cubei – samba, SUA – jive, Spaniei – passo doble, Greciei – sirtaki, pentru ca în final să-i găsească în muntoasa Armenie. Dansurile armeneşti au debutat cu binecunoscutul „Berd“ („fortăreaţă“) care a încîntat pu­blicul nu numai cu frumuseţea lui, ci şi cu dibăcia tinerilor ce au „con­struit“ for­tăreaţa. Au urmat „Sardarapat“, muzică de Ara Gevorgian, „Azgagrakan bar“ („dans popular”), „Hezadjă­guit bar“ („dans gra­ţios“), „Giu­tak“ („vioară“) şi cel mai nou dintre toate, cel cu care a fost încheiat spectacolul, „Hzor Hayastan“ („Armenia unită“). Intercalat cu dan­su­rile armeneşti au evoluat doi solişti vocali, Cătălina Cone şi GeeOh, care au cîntat colinde de Cră­ciun şi cîntece pop, dar şi un grup ce a dansat street dance. Repre­zen­taţia celor din urmă a început pe o muzică arme­nească, fetele fiind îmbrăcate în costu­me arme­neşti, şi a continuat în forţă pe ritmuri de rap şi soul.

De-a lungul acestei „călătorii“ publi­cul a fost încîntat nu doar de dansuri şi muzică, ci şi de diversitatea costumelor. Fiecare moment avea o costumaţie spe­cifică dansului şi ţării respective. În acest fel, reprezentaţia a fost şi o simfonie de  culori, dintre cele mai frumoase.
În spatele acestui proiect, care lasă o amprentă deosebită în activitatea cultu­ra­lă a armenilor din România, se află draga noastră doamnă profesoară Bela Marti­kian. Dumneaei este cea care a ales mu­zica şi ne-a făcut coregrafia la dansurile armeneşti şi sirtaki, cea care ne-a prezen­tat-o pe doamna profesoară Klara Zhbyk­ba­yeva, care, cu profesionalism, a făcut coregrafia dansurilor sportive, avînd, deci, de asemenea, un rol important în realiza­rea spectacolului. În plus, doamna Bela Martikian a realizat design-ul costumelor şi a alergat să găsească meşteri croitori şi cizmari care să le execute la nivelul aş­tep­­tărilor şi tot dumneaei a aranjat orga­ni­za­rea spectacolului, făcînd, cu mici aju­toa­re, şi regia. Pentru toate acestea îi adresăm în numele întregii trupe mii de mulţumiri şi o rugăm să uite micile supărări pe care i le-am produs datorită tensiunii care apare mereu, aproape inevitabil, înaintea spec­ta­colului.

Mulţumiri speciale din partea pere­chilor de la dansuri sportive sînt adresate doamnei profesoare Klara Zhbykbayeva. Despre dumneaei am aflat cu mîndrie că a fost  campioană naţională în Ucraina la dansuri sportive standard. Mulţumiri şi trupei de dansuri de la şcoala dumneaei, clubul de dans sportiv „Karnaval“, care a acceptat invitaţia noastră de a participa.
Mulţumim doamnei Muza Haciatu­rian care, ca în fiecare an, l-a ajutat pe „Moşu“ să aleagă cele mai frumoase ca­dou­ri pentru tinerii armeni, de la mic la mare.

Făcînd o întoarcere în timp, micul istoric al trupei de dansuri armeneşti din Bucureşti, condus de doamna profesoară Bela Martikian începe din 2001 cînd s-a format primul grup compus din 10 fete şi 3 băieţi. Ca membră a trupei, pot spune că prima repre­zen­taţie dată a fost în 2002, la serbarea de 10 de la înfiin­ţarea şcolii armene din Bucureşti con­dusă de doamna pro­fesoară Ulnia Blănaru Maganian. Ulterior, în vara aceluiaşi an am par­ticipat la fes­tivalul interetnic de la Sighişoara, pe lîn­gă acceptarea in­vita­ţiilor la diver­se oca­­zii. După apro­xi­mativ 2 ani, acti­vi­ta­tea trupei s-a încheiat pentru a se relua abia în 2006 cînd mem­bri­lor anteriori li s-au adău­gat co­le­gi noi. Rezultatul orelor de pregătire s-a materia­lizat într-un specta­col susţinut tot la Teatrul Nottara şi tot cu oca­zia sărbă­torilor de iar­nă. Din nou trupa a participat la festi­va­lul din Si­ghi­şoara, în vara anu­lui următor. A urmat iar o perioadă de re­paus de cîţiva ani. Activitatea din pre­zent a gru­pului s-a re­luat în vara anului 2009, cînd au început pregătirile pentru o nouă plecare la Si­ghi­şoara. În conti­nua­re, din septem­brie trupa şi-a mai conso­lidat compo­nen­ţa, în prezent fiind în jur de 14 fete şi 10 bă­ieţi. Grupul a făcut o deplasare şi în comu­nitatea armeană din Constanţa, în octom­brie 2009, unde a avut o reprezentaţie cu ocazia lansarea cărţii domnului Varujan Vosganian.

Prin activitatea grupului nostru de dansuri ne străduim să reînviem arme­ni­ta­tea amintindu-le conaţionalilor noştri obi­ceiurile ar­me­neşti, dar şi să prezentăm lumii, în ge­neral, frumoasa moştenire a poporului armean.
În încheiere, în numele întregului grup adresez mulţumiri Uniunii Arme­nilor din România, al cărei sprijin a fost determinant în succesul spectacolului.