Mihai Stepan Cazazian

RESTITUIRI / Despre inscripțiile armenești din Bucovina, într-o carte publicată de prof.dr. EUGEN A. KOZAK, la 1903

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Toţi merităm să cunoaştem lucrurile veritabile, aşa cum s-au petrecut. Vitregiile istoriei nu au putut distruge, din fericire, memorie şi scrieri. De aceea, lent, redăm publicului adevărul scris, care dezvăluie o parte importantă a devenirii comunităţii armenilor bucovineni.

Suceava, martie 2019 – Comunitatea armeană din Bucovina 

Traducere din limba germană: Corina Derla

Î N S C R I S U R I L E   D I N   B U C O V I N A

CONTRIBUŢII EPIGRAFICE PENTRU

ISTORIOGRAFIA LAICĂ ŞI BISERICEASCĂ

Publicată de Dr. EUGEN A. KOZAK

Profesor la Universitatea Cezaro-Crăiască din Cernăuţi

  1. ÎNSCRISURILE ÎN PIATRĂ CU 27 ILUSTRAŢII TEXTILE

VIENA Propria tipografie, 1903

Înregistrări fotografice de H. Ehrlich în Cernăuţi
Clişee de C.Angerer & Goeschl din Viena
Tipărit de Adolf Holzhausen
Tipografia Universităţii Cezaro-Crăieşti şi a Curţii din Viena


XII. SIRET

      În partea exterioară a zidului de împrejmuire al cimitirului romano-catolic din Siret se află şase pietre funerare armeneşti, care constituiau în trecut o parte a pardoselii unice mănăstiri dominicane din această regiune, acum utilizate în fundaţia turnului clopotelor, stratiforme într-un colţ. Din cele treisprezece pietre funerare găsite, şase sunt mai bine păstrate în zidul deja menţionat. Toate sunt din gresie şi au inscripţii gravate.

  1.  Piatră funerară armeană. Anul 1553 d.Hr.

Lungă de 158 cm, lată de 49 cm la partea superioară şi 32 cm la partea inferioară, are un ornament romanic în mijloc, în relief, cu un frunziş lat, care iese dintr-o vază; în jur, literele inscripţiei au 6 cm înălţime:

Sa e daban hankasdian

Vohormadz hoki Markoin

Vorti der Sahaghin

Hankiau j.w.r.p.tăwin.

„Aceasta este piatra funerară a binecuvântatului de Dumnezeu Markus, fiul preotului Sahag, mort în 1553.“

Piatră funerară armeană. Anul 1651 d.Hr.

Fragment de 81 cm înălţime, 57 cm lăţime, conţine o bordură interioară diagonală din şapte rânduri transversale cu scris armenesc, ale cărui litere au 8 cm înălţime; lipseşte începutul şi se poate citi astfel:

…………..

…….tin Asfadyadur Chodzanighian

Hankiau tăwin r.dz.noiemperi je orn

“….fiul lui Asfadur Chodzanighian, mort la 15 noiembrie 1651.”

Piatră funerară armeană. Anul 1629 d.Hr.

Lungă de 129 cm, lată de 46, respectiv 44 cm, bine păstrată; în mijloc se observă trei câmpuri ovale dintr-un ornament cu frunze şi struguri, cu cruci. Literele au înălţimea de 5,5 cm şi înscrisul se păstrează în întregime:

Ais e daban hankasdian

Ovannesin ieu iur ganoc Nasatrughin

Eu iur vortun Cad bein

Asdavadz vohormi hokun

Tăwin r.h.ă.orăn coreksapti.

„Aceasta este piatra funerară a lui Ovannes şi a soţiei sale Nasantrug şi a fiului său Cad Bey. Dumnezeu să-i binecuvânteze. Miercuri, anul 1629.”

  • Piatră funerară armeană. Fără an

Lungă de 108 cm şi lată de 50 cm, tăiată pe mai multe părţi, un rând lipseşte complet. În mijloc se află un filament devorant, cu câmpuri eliptice cu flori în trei părţi. Literele au înălţimea de 6 cm:

(A) Is e daban hankasdian

Sultanin vor (tun)

“Aceasta este piatra funerară a lui Sultan, fiul …..

  • Piatră funerară armeană. Anul 1651 d.Hr.

Lungă de 147 cm şi lată de 54 cm, conţine în mijloc un ornament asemănător cu cel din piatra funerară de mai-sus, cu şase câmpuri simetrice din piatră. Literele au înălţimea de 7 cm, un pic ciobite, dar uşor de descifrat în totalitate:

Sa e daban hankasdian

Vohormadz hoki Agopsain

Vor e hankiau tăwin r.dz.

„Aceasta este piatra funerară a binecuvântatului de Dumnezeu Agopşa, mort în anul 1651.“

  • Piatră funerară armeană. Fără an

Lungă de 136 cm, lată de 48 şi 50 cm, distrusă pe partea mai mică, destul de deteriorată, conţine acelaşi ornament de la piatra nr.VII. Literele au 6 cm înălţime şi se pot citi doar următoarele:

……………………..

Vorti…………ghin…..p….

“…………………..

Fiu…………….Soţie…..”

XVI. SUCEAVA

k) Zamca

Despre istoria mănăstirii

                  La aproximativ un kilometru nord-vest de oraşul Suceava se ridică la marginea platoului văii Sucevei vechea mănăstire armenească Zamca, înconjurată de un zid de apărare de formă dreptunghiulară, cu bastioane şi şanturi. Aceste valuri de apărare şi şanturi provin din vremea regelui polonez Ioan Sobieski, din anul 1686, când ocupase Suceava. Mănăstirea, care fusese şi sediul episcopiei în timp, constă dintr-o clădire de locuit pe partea de nord-vest, cu o poartă de intrare, dintr-o biserică situată în mijlocul curţii mănăstirii şi dintr-un turn la marginea de nord-est a zidului înconjurător. În comparaţie cu alte mănăstiri din ţară, este foarte veche. În mare parte, cercetările despre întemeierea mănăstirii Zamca se contrazic.

                  Conform unei cronici armeneşti, mănăstirea trebuie să fi fost clădită de armeanul Agopşa în anul 1551, dedicată Sfântului Auxenţie. Anul 1551 lipseşte din înregistrările voievodului Ştefan Rareş, un înverşunat persecutor al armenilor, însă, după părerea lui Polek, emiterea unei permisiuni domneşti pentru construirea mănăstirii era foarte puţin probabilă.

                  Această înregistrare este consimţită de armenii înşişi, conform tradiţiei lor şi aceleia ortodoxe orientale. În anul 1606, pe pământul cumpărat de trei fraţi armeni – Iacob, Auxenţie şi Grigorie – , Iacob a clădit clădirea din nord-vest, cu capela Sfântului Iacob, Auxenţie a clădit biserica principală din curte, iar Grigorie a clădit capela din turm – cele două aşezăminte au fost sfinţite cu numele sfinţilor Auxenţie şi Grigorie. Această tradiţie oferă doar o explicaţie căutată pentru numele sfinţilor cărora le sunt dedicate aceste lăcaşe.

                  Alta este tradiţia ortodoxă românească locală: capela Sfântul Iacob ar fi dedicată Adormirii Maicii Domnului, biserica Sfântul Auxenţie ar fi fost biserica ortodoxă Paraschiva, iar capela Sfântul Grigorie ar fi fost zidită în turnul cetăţii. Se mai crede că aceasta din urmă, împreună cu alte două biserici, au fost vândute către armeni bogaţi de către mitropolitul Moldovei, Teofil, pentru suma de  600 de ducaţi, apoi au fost restaurate şi redate serviciului divin.

                  Nici inscripţiile şi pietrele funerare de la biserica Sfântului Auxenţie nu sunt satisfăcătoare în acest sens. Două dintre ele sunt amplasate în mijlocul naosului în pardoseală, un fragment se află ca buiandrug deasupra uşii de vest în pronaos, iar al patrulea fragment se află în peluza din faţa uşii nordice de intrare.

XXXIX. Piatră funerară armenească a lui Agopşa. Anul 1551 d.Hr.

                  Una dintre pietrele funerare amplasate în pardoseala naosului, cu un câmp gol în mijloc, are 14 cm lungime, 60 cm lăţime. Inscripţia gravată, cu înălţimea literelor de 8 cm, sună astfel:

Ais e daban Agopsajan

Vor e vorti Amirain

Sa e sinoch surp dadzarin

Harevelic hajoc eu tăwin . r.

Aceasta este piatra funerară a lui Agopşa,

fiul căpitanului (Amirra),

care este ziditorul acestei sfinte biserici armeano-orientale,

în anul 1000.”

      Datarea armeană 1000 se adaugă cifrei 551,  adică pentru a omite tradiţia constantinopolitană, rezultă anul 1551 ca data decesului lui Agopşa, ziditorul acestei biserici, care trebuie să fi avut origini mai vechi.

XL. Piatra funerară a episcopului armean Ohannes

      Cealaltă placă funerară din preajmă, de 123 cm lungime, 50 şi respectiv 48 cm lăţime, prezintă în partea din mijloc o ramură unică cu frunze, după un model similar. În colţuri este ornată cu rozete decorative inegale: cele două din partea superioară sunt pătrate, iar celelalte sunt rotunde. Înălţimea literelor este cuprinsă între 8-9 cm şi sună astfel:

Ais e daban hankasdian

Der Hohannes Jebisgobosin

Vor hankian i tăwin hajoc

Aceasta este piatra funerară

A episcopului Ohannes

Care a murit în anul ……………….”

XLI. Piatra funerară a lui Auxenţie

      Fragmentul de piatră funerară, lung de 160 cm, lat de 56 cm, cioplit în formă trilobată, a fost utilizat, fără îndoială, ca buiandrug deasupra uşii de vest în pronaos. Are la capăt un arbore cu patru rozete. În mijloc, în partea superioară, se află o rozetă mare, iar dedesubt una sub formă de rolă. Între acestea se desfăşoară scrisul, ale cărui litere au 6 cm înălţime:

Sa e daban (hankasdian)….

Aksendin….

Jetia(l)….

Inov….asek (hair miermă hoko) sorin.

„Aceasta este piatra (funerară) a……lui Auxenţie….ridicată….

Spuneţi Tatăl Nostru pentru al său (suflet)

XLII. Piatra funerară a preotului Haciadur. Anul 1625 d.Hr.

O piatră funerară, lungă de 150 cm şi lată de 53 cm, se află în peluza din faţa porţii nordice a bisericii. În partea sa de mijloc se află o cruce, cu ornamente în formă de floare în partea sa inferioară. Rândurile sale sunt decorate cu rozete pătrate, în ambele colţuri de jos. Literele au înălţimea cuprinsă între 10-11 cm şi sună astfel:

Ais e daban der Chaczadurin hankian tăwin r.h.t.hunisi je

“Aceasta este piatra funerară a preotului Haciadur, mort la 17 iunie 1074 (1625).”

XLIII. Data pe arcul porţii turnului

În partea de nord-est a turnului se află gravat pe ultima piatră a arcului uşii anul 1606 cu cifre arabe, care se referă la anul construcţiei sau al renovării turnului cu pricina.

l) Hagigadar

Despre istoria mănăstirii

La o distanţă de doi kilometri sud de oraşul Suceava se află, pe drumul din partea stângă faţă de drumul care duce la Sfântu Ilie, unica mănăstire ortodoxo-armeană de maici, denumită Hagigadar. Conform anului gravat în coloanele de la poarta bisericii, 1512 – în timpul domniei voievodului Bogdan cel Orb – este anul în care bogatul om de afaceri Drăgan Donovak a construit biserica, în semn de mulţumire faţă de Maica Domnului, pentru câştigurile pe care le-a obţinut în negoţul său. Funcţionează ca mănăstire de maici de mai multă vreme, însă Hagigadar este astăzi un loc de pelerinaj foarte vizitat, îndeosebi de femeile armence, care vin de departe să se roage la Icoana Maicii Domnului Miraculoasă din altar.

XLIV. Piatra funerară, probabil a episcopului Grigorios

În curtea bisericii, în faţa intrării în biserică, se află o placă funerară mare din gresie granuloasă, de 2 metri lungime şi 80, respectiv 68 cm lăţime,ale cărei ornamente şi inscripţie sunt distruse de muşchi şi licheni. Pe cât se poate, ornamentul este sub formă de rozetă, cu frunze în stil romanic. Mormântul este probabil dedicat episcopului armean Grigorie. Nu se pot citi decât cuvintele de început:

Sa e daban hankasdian….

“Aceasta este piatra funerară…”

XLV. Inscripţia armenească a fântânii. Anul 1793 d.Hr.

În zidul curţii bisericii, lângă piedestalul clopotelor, se află o tablă inscripţionată, bine păstrată, înaltă de 44 cm şi lungă de 36 cm. Literele au înălţimea de 4 cm, se înşiră pe şapte rânduri şi sună astfel:

Hisadag e ais cesmen Kaprijanc gajserabadiu frajher Baron Kevorkn eu angerocan Baronuhi Majriamin von Mărăcei 1793.

“Această fântână a fost clădită în memoria Baronului Georg Von Kapri, înnobilat de împărat, şi a soţiei sale, Baroana Maria Von Maracei 1793″

  • 132
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *