Redactor

350 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA TIPARULUI ARMENESC LA AMSTERDAM

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În istoria cărţii armeneşti un loc excepţional îl ocupă centrul tipografic armenesc ce a funcţionat la Amsterdam, a cărui activitate se împarte în două perioade. Ne vom referi aici în special la istoria înfiinţării şi activităţii primei tipografii armeneşti din capitala Olandei.

Acum 350 de ani, în 1660, a început la Amsterdam editarea primei cărţi în limba armeană, Hisus Vorti (Iisus Fiul) a lui Nerses Şnorhali. Aflăm chiar din memorialul acestei cărţi, scris de întemeietori, în ce împrejurări a apărut tipografia, cine au fost organizatorii şi prin ce greutăţi au trecut ani la rînd pînă cînd tipografia a început să funcţioneze.

Încă din 1655-56, la iniţiativa catolicosului Hakob IV Djughaieţi, secretarul Matteos Ţareţi este trimis în Europa apuseană cu sarcina de a înfiinţa o tipografie unde să fie tipărite cărţi armeneşti, principalul scop al acestei misiuni fiind tipărirea primei Biblii în limba armeană. Mai întîi Ţareţi se duce în leagănul tiparului armenesc, Italia, însă aici se loveşte de autoritatea religioasă catolică ce nu tolera tipărirea cărţilor armeano-gregoriene. Aceasta ridică piedici în calea trimisului Ecimiaţinului, mergînd pînă acolo încît meşteşugarii primesc ordin să nu accepte comenzi pentru gravarea literelor armeneşti. Ţareţi nu reuşeşte să găsească la Veneţia şi Roma meşteri care să se încumete să toarne literele armeneşti fără permisiunea papei sau a conciliului cardinalilor.

După doi ani de căutări şi strădanii istovitoare, Ţareţi încearcă să găsească teren propice pentru scopul său în afara Italiei şi, luînd o hotărîre îndrăzneaţă, alege Olanda ca loc al activităţii sale. În Olanda protestantă cenzura catolică nu ar mai fi avut putere. Ţareţi vine la Amsterdam şi, cu ajutorul coloniei armene de aici, se lansează în munca de organizare. După alţi doi ani, în care depăşeşte numeroase dificultăţi, reuşeşte, într-un final, să înfiinţeze mult dorita tipografie. Literele armeneşti sînt pregătite după desenele lui Ţareţi de către maestrul german Christoffel von Dyk de la cunoscuta casă editorială Elzevir, iar de la o tipografie olandeză cumpără plăcile tipografice realizate de celebrul pictor-gravor din epocă Christoffel van Sichem cel Tînăr. Şi, întrucît încă nu erau gata toate tipurile de literă necesare tipăririi Bibliei, în decembrie 1660 Ţareţi începe tipărirea de probă a cărţii Hisus Vorti de Şnorhali. La scurt timp tipografia întîmpină noi greutăţi, Ţareţi se îmbolnăveşte grav, iar datoriile cresc necontenit. În iarna anului 1661, Ţareţi se stinge din viaţă fără să vadă măcar primul rod al atît de greu înfiinţatei tipografii. Tipografia, obţinută cu sacrificii enorme, era pe punctul să fie închisă, cînd a venit în ajutor fratele lui Voskan Erevanţi, negustorul Avedis Ghligenţi. Neurmărind nici un profit, acesta achită toate datoriile tipografiei cu condiţia ca aceasta să se numească Surp Ecimiaţin iev Surp Sarkis (Sfîntul Ecimiaţin şi Sfîntul Sarkis), iar eventualul profit să fie donat Sfîntului Scaun de la Ecimiaţin şi mănăstirii Surp Sarkis. Dar, fiind negustor, Avedis Ghligenţi era lipsit de pregătire literară şi nepriceput în treburile tipografice. Cu mare greutate duce la bun sfîrşit tipărirea cărţii Hisus Vorti. Avedis era conştient că existenţa tipografiei era din nou ameninţată şi, pentru a o salva, l-a chemat la Amsterdam pe fratele său, Voskan Erevanţi, unul din cei mai cultivaţi intelectuali ai vremii şi un bun cunoscător al muncii editoriale. Voskan Erevanţi nu putea veni de îndată la Amsterdam, unde îl trimite în grabă pe discipolul său Karapet Andrianaţi, care preia conducerea tipografiei, editează patru cărţi, două ceasloave şi doi psaltiri, şi începe tipărirea celei de a cincea, prima carte de Imnuri bisericeşti. În 1664 Erevanţi ajunge la Amsterdam şi duce la bun sfîrşit tipărirea ultimului volum, o ediţie cu note muzicale vechi armeneşti şi ilustrată, de o calitate remarcabilă. Apoi văd lumina tiparului un abecedar şi o Carte de gramatică, al cărei autor este chiar Erevanţi.

THE FIRST ARMENIAN NEW TESTAMENT ONLY, printed in Amsterdam in 1668, edited by Oskan Vardapet Erewanc’i. 15.4 cm with 934 pages, woodcuts of the four Evangelists and numerous illustrations for the Book of Revelation bearing the monogram of Christoffel van Sichem (1618-59).

Tipografia avea, astfel, o experienţă suficientă pentru începerea tipăririi Bibliei, mai ales că erau pregătite deja tipurile de literă şi plăcile tipografice şi se încheiase, de asemenea, redactarea textului. La 11 martie 1666 începe tipărirea primei Biblii, acţiune ce se încheie la sfîrşitul anului 1668. O ediţie considerată de specialişti ca fiind regina tiparului armenesc, dar la aceasta ne vom referi cu o altă ocazie. În timpul tipăririi Bibliei, tipografia a publicat încă o seamă de cărţi: Ceaslov, Cartea Prînzatei, Carte de rugăciuni, Calendaristică armeană şi romano-catolică, Noul Testament, Tomaraţ ghirk haioţ yev hromaieţvoţ, Geografia lui Movses Horenaţi, Cartea vulpii – fabulele lui Vartan Aighekţi. În 1669, Voskan Erevanţi tipăreşte şi Cartea de Istorie a marelui cronicar din secolul XVII, Arakel Davrijeţi, încă în timpul vieţii autorului.

Dar 1669 a fost ultimul an al activităţii lui Voskan Erevanţi la Amsterdam. Situaţia financiară a tipografiei era atît de grea, încît devenise imposibilă continuarea activităţii în Olanda. Voskan mută tipografia, mai întîi în Italia, la Livorno, iar după trei ani în Franţa, la Marsilia, unde funcţionează pînă în 1686, păstrîndu-şi numele de Surp Ecimiaţin iev Surp Sarkis.

Astfel, tipărirea cărţilor armeneşti la Amsterdam, începută în 1660, se opreşte în 1669. Peste ani, în 1685, se înfiinţează aici o altă tipografie, cea a Vanandeţi-ilor, a cărei întemeietor este Matteos Vanandeţi, discipolul lui Voskan Erevanţi. Dar aceasta face parte din a doua perioadă a tiparului armenesc de la Amsterdam, asupra căreia ne vom opri cu o altă ocazie.

După cum am văzut, cu toate că au întimpinat mari greutăţi, un grup de intelectuali din Armenia au reuşit, pe meleaguri străine, să înfiinţeze tipografii şi să publice o seamă de cărţi foarte importante, dintre care merită amintite în mod deosebit prima Biblie tipărită în limba armeană, prima carte de Imnuri Bisericeşti, şi primele cărţi laice, ca Geografia şi Cartea de Istorie al lui Arakel Davrijeţi. Să amintim încă o dată, cu recunoştinţă pentru dăruirea şi entuziasmul lor, numele lui Matteos Ţareţi, Avedis Ghligenţi, Voskan Erevanţi, Karapet Andrianaţi. Iar cititorilor noştri le spunem că multe din cărţile tipărite de aceştia pot fi găsite la biblioteca armeană Dudian din Bucureşti.

ARŞALUIS PARONIAN

foto de pe site-ul melikiancollection.com

  •  
  •  

One Response to 350 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA TIPARULUI ARMENESC LA AMSTERDAM