Mihai Stepan Cazazian

29 Mai 2012 Erevan: Preşedintele Serge Sargsian i-a conferit Medalia Prezidenţială publicistului, editorului şi apărătorului drepturilor omului RAGIP ZARAKOLU

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

,,Turcia se confruntă cu o  obligaţie inevitabilă”

După ce a mulţumit pentru premiul acordat, pentru activitatea sa editorială, Ragip Zarakolu a spus în continuare:

,, Cu acest prilej, amintesc cu recunoştinţă pe fratele meu mai mare şi prieten Sarkis Cerkezian  şi Krikor Kolukăsan, care atunci când toţi evitau chiar să ne viziteze,  ca semn de solidaritate au difuzat cărţile noastre în cercurile lor. De asemenea aduc mulţumiri soţiei mele Catrina, fiicei mele Zerrina şi fiilor mei Deniz, Sinan şi Şeref.

Este păcat că în ţara mea, în ultimii zece ani s-a creeat o piaţă pentru negaţionism. Generaţiile vechi cunosc ce s-a petrecut; dar caută să dea totul uitării. Iar generaţiile tinere s-au convins ca e minciună. În timp ce Coranul proclama :,,Nu minţii împotriva adevărului” .

Se apropie centenarul genocidului armean. Turcia se confruntă cu o  obligaţie inevitabilă.

Recunoaşterea şi actul de a cere iertare pentru genocidul din1915, adevenit o condiţie obligatorie pe calea democratizării Turciei.

Mijlocul de a justifica  această condiţie este ca în loc de a manifesta nemulţumire faţă de copiii din diaspora a celor care au pierit în Anatolia, printr-o strategie negaţionistă agresivă, ducând la mobilizarea Europei, să fie recunoscută realitatea şi să se ceară iertare fără întârziere.

Recunoaşterea, iertarea şi despăgubirile niciodată nu vor putea să aducă înapoi pe cei plecaţi. Dar noi aşa vom putea regăsi umanitatea noastră. Trebuie să-i plângem împreună pe morţii noştri. De o sută de ani, sufletele morţilor rămaşi neîngropaţi, poate se vor linişti un pic.

Aceasta, totodată, este o datorie de conştiinţă faţă de copii şi nepoţii născuţi din căsătoriile ce au avut loc de voie sau de nevoie. Astfel se va termina  ruşinea de a ignora sau a ascunde ramurile armeneşti din arborii genealogici.

Şi ca încheiere voi repeta cuvintele  scriitorului  grec din Anatolia, Ilias Venezisi:-..Avem o vorbă pentru locuitorii de pe malul răsăritean al Egeeii. Dacă ne cereţi să uităm legendele şi martirii noştri, nu putem. Dar putem reuşi altceva, onorabil: să nu vă purtăm ranchiună.

Fără a renega istoria, abia aşa putem asigura frăţietatea. Pe o parte a balanţei să punem suferinţa noastră, povara anilor îndelungaţi, plânsul şi desţărarea. Iar pe cealaltă parte a balanţei, iubirea noastră de pace, de a nu face popoarele să se războiască, conştiinţa de distrugere reciproca…”.

Ce alceva aş putea spune. Este adevărat, chiar dacă Turcia va recunoaşte, va cere iertare,  şi chiar va acorda despăgubiri, armenii şi turcii nu vor mai putea să trăiască ca înainte. Dar dacă vom realiza aceasta, putem privi împreună spre viitor.”

AGOS, Nr.842.

 

  •  
  •