Mihai Stepan Cazazian

150 ani de la naștere / HOVHANNES TUMANYAN : “COCOȘUL NEBIRUIT”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

A fost odată ca niciodată un cocoș. Tot umblând cocoșul acela după ciuguleală, găsi odată un galben. Își înălță ciocul și dădu zvon:
– Cucurigu! Am găsit un ban!…
Îl auzi regele și-și trimise dregătorii să-i ia banul și să i-l aducă. Cocoșul strigă:
– Cucurigu! Regele trăiește pe seama mea…
Regele dădu înapoi dregătorilor galbenul și le spuse:
– Dați-i-l înapoi, că de nu, ne face păcătosul ăsta de râsul lumii…
Se duseră dregătorii și-i dădură înapoi cocoșului galbenul. Cocoșul își ridică din nou ciocul:
– Cucurigu! S-a speriat regele de mine…
Regele se înfurie și le porunci dregătorilor:
– Duce-ți-vă să-l prindeți pe ticălosul ăsta, tăiați-i capul, fierbeți-l și aduceți-mi-l să-l mănânc, să scap de el.
Se duseră dregătorii și prinseră cocoșul, ca să-l ducă regelui. Pe drum, cocoșul strigă:
– Cucurigu! M-a poftit regele la el…
Îl tăiară dregătorii, îl băgară în oală ca să-l fiarbă, dar îi auziră glasul:
– Cucurigu! M-a băgat regele în baia fierbinte!
Îl aduseră fiert și-l puseră regelui în față, dar cocoșul strigă din nou:
– Stau la masă cu regele, cucurigu!
Regele îl luă să-l înfulece la repezeală. Când să-l înghită, îl auzi strigând:
– Mă-nghesuie prin uliți strâmte! Cucurigu!
Când văzu regele că nu tace nici după ce l-a dat pe gât, le ceru dregătorilor să-și scoată săbiile și să stea pregătiți să-l lovească pe pârdalnic, dacă o striga din nou. Se înșiră dregătorimea, cu săbiile scoase din teacă, de-o parte și de alta a regelui.
Nici nu ajunse bine cocoșul în burta regelui, că dădu iar glas:
– Am căzut de la lumina zilei drept în beznă, cucurigu!
– Loviți-l! – porunci regele.
Dregătorii dădură cu sabia în burta regelui și i-o spintecară. Cocoșul scăpă afară, o luă la fugă și strigă:
– Cucurigu!…

Trad. de Meliné Poladian Ghenea

  • 3
  •