Mihai Stepan Cazazian

CENTENAR / Pe 25 iunie 1920 s-a născut Arșag Bogdan Căuș, poet, jurnalist, memorialist, compozitor și regizor

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Arșag Bogdan Căuș (25 iunie 1920, Constanța – 21 martie 2000, București) a fost un poet, jurnalist, memorialist, compozitor și regizor de origine armeană. Pe numele său adevărat Arșag Bogosian, provine dintr-o familie numeroasă (Bogosian) de armeni din Constanța, originară din Șabin Karahisar ( Turcia).

Încă de mic vădeşte înclinaţii poetice debutînd în “lumea literară“ la 11 ani cu o poezie, odă dedicată eroului Vartan Mamigonian. Urmează prestigiosul liceu “Mircea cel Bătrîn”din Constanta, iar apoi studiază la Conservatorul Muncitoresc de Artă (la sectia Regie-Teatru). Este remarcat de către jurnalistul Vartan Mestugean care îi publică versurile în revista “Ararat”, dar este publicat şi în alte ziare: “Cronica Dobrogeană”, “Năzuinţa”, “Rampa”. La 12 ani deja îşi redactase singur o revistă “Cercetaşul de la mare” sub pseudonimul Bogdan Căuş, pe care îl va şi legaliza. Remarcat de Perpessicius şi G. Călinescu, Bogdan Căuş va deveni colaborator al multor publicaţii de prestigiu ale vremii: “Jurnalul Literar”, “Timpul”, “Umorul”. La 15 ani publicase în foileton un roman şi un volum de versuri “Primăvara în viaţă”. În perioada interbelică era deja cunoscut ca şi textier muzical şi regizor de spectacole de revistă. Deja în 1941 figura în “Enciclopedia Cugetarea” ca scriitor, ziarist şi textier.  În timpul războiului este combatant pe front, unde redactează ziarul “Frontul” al Armatei IV. Puţini ştiu însă că în linia întîi, pentru a ridica moralul soldaţilor Arşac Bogdan Căuş “editează“ o revistă de umor scrisă si ilustrată de mînă, intitulată sugestiv “Morcovul”. Este decorat şi citat pe ordinul de zi al Armatei Romane. ziar_de_front_caus01

A urmat o perioadă bogată pentru publicistica sa, devenind secretar general de redacţie la “Flacăra”, “Rampa” sau “România Literară”, apoi angajat la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice. În paralel lansează prin texte cîteva şlagăre muzicale şi semnează libretul cîtorva operete. După 1990 îi apar volumele “Pe patul armei”, “Amintirile unui sărindarist” şi binecunoscutul dicţionar “Figuri de Armeni din România”. De asemenea profund implicat in viaţa comunităţii armene, Bogdan Căuş stăruieşte pentru reapariţia ziarului “Ararat”, unde a fost secretar general de redacţie şi apoi colaborator pînă la sfîrşitul vieţii. A fost onorat cu premiul Uniunii Armenilor din România. Prin experienţa sa a contribuit şi la formarea jurnalistică a actualilor redactori de la “Ararat” şi “Nor Ghiank”. O veritabilă personalitate a comunităţii armene şi nu numai, Bogdan Căuş s-a stins din viață la Bucureşti în anul 2000.

 

  •  
  •