Mihai Stepan Cazazian

10 Decembrie 2016 / Sărbătoarea Madach-ului și Sfântul Iacob la Botoșani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

1-slujba-religioasa-la-madach-la-botosani-in-anul-2013

Slujba religioasă la madach, Botoșani 2013

 

 Calendarul Bisericii Ortodoxe Armene sărbătorește în acest an, în ziua de sâmbătă 17 Decembrie, pe Sfântul Iacob, primul episcop din Nissibe, un oraș aflat în vecinătatea imperiilor roman și persan și a cărui locuitori îmbrățișaseră credința creștină. Perioada în care a fost episcop (între anii 290-338) a fost aceea în care creștinismul a devenit religie de stat, mai întâi în Armenia (din anul 301) și apoi în Imperiul Bizantin (din anul 313).

 Sărbătoarea Madach-ului la Botoșani este fixată în ziua de sâmbătă 10 Decembrie, zi care precede lăsata secului postului Sfântului Iacob din Nissibe. Tot în luna decembrie calendarul Bisericii Ortodoxe Armene sărbătorește și pe Sfântul Apostol Iacob, fratele Domnului (pe 24 Decembrie), iar în ziua de joi 29 Decembrie sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Iacob și Ioan.

Sărbătoarea madach-ului la Botoșani nu a fost dintotdeauna la Sfântul Iacob. La început, hramul bisericii armene ar fi fost la Sfânta Maria (era hramul bisericii  ctitorită în anul 1350). În anul 1797 este terminată zidirea celei de-a doua biserici armene din Botoșani, cu hramul Sfânta Treime. Ea fusese construită pe locul unei biserici de lemn, de  la 1470, cu hramul Sfântului Axentie (singura mănăstire armeană construită în Botoșani, după Sergiu Selian, Schiță istorică a comunității armene din România, 1999). Soarta a făcut ca în anul sfințirii bisericii să moară chiar ctitorul Anton Heulianț, iar la începutul  anului următor (1798) a murit și venerabilul preot care slujea de mai mulți ani în biserica armeană din Botoșani, Iacob Șimanian. Cele două evenimente au provocat desigur o emoție puternică în întreaga comunitate locală. Slujba religioasă de Sfântul Iacob (numele de botez al preotului Șimanian) a fost atunci una de suflet pentru comunitatea locală, lucru care s-a întâmplat și în anii următori.

Este data de la care vorbim oficial de sărbătoarea madach-ului la Botoșani la Sfântul Iacob. Este și motivul pentru care, după ctitorirea bisericii Sfânta Treime, între primele icoane donate pentru acest lăcaș sunt cele ale Sfântului Iacob: o icoană cu Sfântul Iacob este donată în 1822 de Sahag Bogosian, o alta, din 1829, donație a lui Ovanes Agha Balasanian sau una din 1832 donată de Sava Bolfos.

3-sfintirea-pachetelor-cu-mancare-oferite-la-madach-in-anul-2015

Sfințirea pachetelor cu mâncare oferite la madach în anul 2015

Dar înainte de toate acestea a fost tradiția. Viorica Popa, liderul comunității armene din Botoșani, povestește o legendă pe care i-a transmis-o bunica ei, neștiutoare de carte dar păstrătoare ferventă a tradițiilor bisericii armene. Legenda spune că în vremurile unei molime care s-a abătut asupra armenilor trăitori în Botoșani, Sfântul Iacob a apărut în visul unui enoriaș al bisericii  și i-a arătat un mijloc de a opri molima și a salva de la moarte pe toți credincioșii armeni. Porunca era să fie sacrificat un bou, iar carnea fiartă împreună cu supa și tradiționala lipie din aluat nedospit urmau să fie singura mâncare pentru membrii comunității armene locale până când  molima ar fi dispărut. Și pentru că minunea s-a produs, armenii botoșăneni au sărbătorit de atunci madach-ul la Sfântul Iacob, tradiție păstrată până în zilele noastre.

Cert este faptul că, începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, registrele Consiliului Parohial menționează pregătirile pentru această sărbătoare anuală în luna decembrie. Pentru că madach-ul era în perioada Postului, se solicita în scris Episcopiei Bisericii Armene din România o dispensă pentru consumul cărnii de vită (în cartea Din istoria și patrimoniul comunității armene din Botoșani, scrisă de Florin Egner și Viorica Popa, este menționat un asemenea document, din anul 1937, în care preotul Baronian împreună cu membrii Consiliului Parohiei armene făceau această solicitare). Din respect pentru tradiția locală, cererea era încuviințată, mai mult, pachetele trimise acasă la acei armeni bolnavi sau bătrâni care nu se puteau deplasa la biserică erau binecuvântate chiar de episcop.

Armenii botoșăneni cu numele de botez Iacob erau primii care susțineau această sărbătoare a comunității armene botoșănene. Donațiile acestora la sărbătoarea madach-ului erau un prilej de a-și sublinia poziția socială și de a fi pomeniți în cuvântul de mulțumire al preotului adresat în fața întregii comunități la sfârșitul slujbei. Pomenirea numelor unora dintre ei și astăzi este un prilej de a omagia înaintașii noștri, oameni înstăriți și evlavioși, care au dus biserica armeană din Botoșani între cele mai cunoscute din Arhiepiscopie.

Cuviința obligă să începem prin a-i pomeni pe aceia cu numele de Iacob care au fost ctitori și slujitori ai bisericii. Un Iacob a făcut parte din familia ctitorilor celei de-a treia biserici armene din Botoșani, biserica Buna Vestire. Este vorba de Iacob Torosian, menționat în arhivele bisericii ca unul dintre susținătorii financiari ai manifestărilor religioase la sărbătoarea Sfântului Iacob la sfârșitul secolului al XIX-lea. La fel este menționat un Iacob Heulianț, purtător al numelui de familie al ctitorului de la Sfânta Treime. Între preoții bisericii armene din Botoșani îl găsim menționat, la mijlocul secolului al XIX-lea, pe preotul Iacobian. A fost cel mai cunoscut dintre preoții locali ai acelui secol, un  erudit profesor de religie, istorie și geografie la Școala confesională armeană. În prima jumătate a secolului al XX-lea, preot la toate cele 3 biserici armene din Botoșani a fost Iacob Crăciun.

Când ajungem la donatorii cu numele de botez Iacob, cei menționați în documentele bisericii, lista devine foarte lungă. La începutul secolului al XIX-lea, armeni veniți în Botoșani din Imperiul Habsburgic sunt printre primii care contribuie financiar la activitățile bisericii: Iacubenți Bogos, Iacubenți Ohanes, Agop Iosăfescu (Agop este numele Iacob, în transcriere fonetică armeano-apuseană), Iacob Popovici sau Iacob Ștefanovici sunt între sudiții menționați cu donații la sărbătoarea madach-ului. Alți susținători financiari importanți, găsiți în registrele parohiale din prima jumătate a secolului al XIX-lea, au fost acei armeni botoșăneni care au ocupat funcții administrative în perioada Principatului Moldovei, între aceștia fiind Iacob A. Bolfos, serdar, Iacob Ioniță Bolfos, căminar, Iacob Buicliu, căminar, Iacob Goilav, serdar, Iacob Ivanovici, comis, Iacob Manea, sluger, toți fiind și semnatari, în anul 1859, ai unei scrisori de felicitare adresate domnitorului Alexandru Ioan Cuza. 

SANYO DIGITAL CAMERA

Agapă la sărbătoarea madach-ului la Botosani în anul 2014

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe tot parcursul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt menționați în registrele parohiei bisericii armene mulți donatori de obiecte de cult pentru biserică cu numele de Iacob. Cei mai mulți  au fost din rândul armenilor bogați din Botoșani și foloseau prilejul zilei numelui de botez  oferind donații la bisericile armene pentru a fi pomeniți în pastoralele de la sfârșitul slujbei religioase: Iacob Halas donează în anul 1793 mai multe candele din argint, Hagop (Agop)  Petrof donează în anul 1806 două policandre la Sfânta Treime, între care unul mare în biserică (după registrul de donații menționat în aceeași carte: Din istoria și patrimoniul comunității armene din Botoșani). Iacubenți Ovanes donează un potir din argint cu placă aurită, Iacubenți Paul donează, în 1807 și 1824 mai multe cărți bisericești și este acela care (împreună cu soția  Iacubenți Maria) rămâne în documente păstrate la comunitate unul dintre cei mai  importanți donatori  al bisericii armene din Botoșani în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Agop Hagi Stepanian donează în 1830 icoana Botezul regelui Tiridate, iar în 1834 cristelnița și o cădelniță, toate la biserica Sfânta Treime. Iacob Negru a donat în anul 1851 crucea cu pediestal mare, Iacob Balasan este cel care a donat sfeșnicele de argint la bisericile armene în anul 1852, Iacob Balaș dă una dintre cele mai frumoase candele din argint curat prin anul 1860, Iacob Ciomac, tatăl primului președinte al comunității armene din Botoșani, Vasile Ciomac, donează în 1861 o frumoasă cristelniță masivă din aramă cu splendide motive florale aplicate, obiect de cult aflat azi în Muzeul Dirayr Mardichian din paraclisul bisericii Sfânta Maria.

Tot în această perioadă registrele parohiei menționează donațiile în bani făcute de bogații negustori și proprietari armeni cu numele de Iacob. La sărbătoarea madach-ului, astfel de donații erau des întâlnite: Iacob Hulubaș dă în anul 1843 suma de 50 de galbeni (echivalentul unei jumătăți din valoarea unei case în oraș, cu tot pământul din jurul ei), Iacob Sahan dă în 1843 suma de 30 de galbeni. Iacob Lebădă dă în anul 1845 suma de 20 de galbeni, Iacob Bogasieru dă în 1869 suma în lei echivalentă cu 61 și 3/4 de galbeni, la fel ca Iacob Bolfos, care dă aceași sumă și tot în acel an 1869. Ultimul aparținea de familia care a lăsat parohiei armene din Botoșani celebra Casă Bolfosu, construită la 1790 și care rămâne până astăzi unul dintre frumoasele monumente istorice de arhitectură de patrimoniu național din Botoșani dar și una dintre sursele importante de venituri ale comunității armene. O rudă a lui Iacob Bolfosu vinde în 1874 o casă moștenită de la familia acestuia și donează în întregime suma (de 100 de galbeni) înaintea sărbătorii de madach. Iacob Agopșa a făcut o donație în bani în anul 1878. În registrele parohiei îi mai găsim pe Iacob Aprihanian cu o donație în bani în anul 1902, pe Iacob Găină, în anul 1898 sau pe Iacob Bogdan Gheorghiu, în anul 1902, cu donații asemănătoare.

La sărbătoarea Sfântului Iacob găsim donatori importanți purtând numele sfântului între cei care au condus destinele comunității armene în consiliile parohiale, și care erau într-o adevărată competiție pentru a fi menționați de preot la marea slujbă a madach-ului la Botoșani. Între aceștia au fost Iacob Baronce – care a candidat împotriva lui Iacob Balaș la alegerile din anul 1879 sau Iacob Caracaș, negustorul bogat aflat în conducerea Camerei de Comerț între 1896-1902 și care a fost administrator al Societății de binefacere care a susținut școlile armene din Botoșani. Familia lui Iacob Caracaș este cea care a construit splendida casă  care este astăzi locația hotelului Belvedere, pe Bulevardul Eminescu, lângă Parcul Vârnav.

Evidențe riguroase ținute de parohia armeană din Botoșani amintesc însă și de   enoriași armeni cu numele de Iacob care au susținut financiar madach-ul mai modest, după rangul lor. Astfel, donații mai mici au lăsat oameni care aveau profesii care nu le aduceau venituri mari: Iacob Treancu a fost profesor suplinitor la Școala armeană chiar din anul ridicării noului imobil (1786), Iacob Bogdanovici a fost un cunoscut bărbier (profesie asimilată cu cea de subchirurg) în perioada Războiului de Independență,  Iacob Burdea  a fost militar – erou în primul război mondial, Iacobel Gheorghiu era fabricant de mezeluri, Iacob Tepal era tâmpar Iacob Ursu era frizer, dar găsim în registrele comunității și pe Iacob Bogdan sau  Iacob Heul, care nu aveau înregistrată nici o profesie atunci când au făcut donații, e adevărat mai modeste, pentru susținerea madach-ului în anii 1898, 1900 sau 1902.

O să încheiem lungul șir de armeni botoșăneni cu numele de botez Iacob, și care erau foarte prezenți sărbătorirea madach-ului cu unul dintre importanții susținători ai bisericii și comunității armene din Botoșani în perioada interbelică, medicul și profesorul universitar Iacob Iacubovici, ctitor de școală în medicina românească, personalitate care a recompensat financiar cu multă generozitate biserica armeană, poate și pentru faptul că în studenție fusese bursier finanțat prin contract de la bugetul  comunității armene locale.

Florin Simion Egner  

 

 

              

  •  
  •