Redactor

AMBASADA REPUBLICII ARMENIA-COMUNICAT DE PRESĂ / Crimă fără termen de prescripţie: La 31 de ani de la Pogromul de la Sumgait

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Au trecut 31 de ani de la evenimentele tragice în care au avut de suferit  aproape o jumătate de milion de armeni care locuiau în Azerbaidjanul sovietic. Masacrele au fost săvârșite împotriva populației armene din trei orașe mari: Sumgait, Kirovabad (Gandja) și capitala, Baku, pentru simplul fapt că, după 70 de ani de subjugare azeră, poporul din Arțakh (Nagorno-Karabakh) deciseseră să-şi exprime în mod paşnic și legal voinţa de a trăi liber şi dreptul său la autodeterminare. Vârful atrocităților comise de înfăptuitorii azeri a avut loc în perioada 27-29 februarie 1988, iar aceste evenimentele tragice au fost precedate de un val de declarații și mitinguri anti-armene, care au străbătut Azerbaidjanul sovietic în februarie 1988.

Acele evenimente s-au încheiat cu un bilanț tragic: zeci de victime (conform datelor finale, dar încă incomplete, numărul armenilor uciși a fost de cel puțin 53 de persoane), majoritatea au ars de vii în urma atacurilor și torturilor; sute de oameni nevinovați au fost răniți și mutilați; multe femei, inclusiv adolescente, au fost violate; peste 200 de apartamente au fost vandalizate și incendiate; zeci de mașini au fost arse; numeroase magazine și ateliere au fost jefuite. Acesta este adevărul despre cele întamplate la Sumgait, despre violența inumană și despre înfrângerea conștiinței și a bunului simț prin instincte brutale și motivații diabolice.

Numeroase partide politice, organizații pentru apărarea drepturilor omului, personalități din mediul social-politic, parlamente ale unor țări, au luat la cunoștință și au criticat dur aceste fapte rușinoase și au vorbit despre protejarea populației armene, iar la 7 iulie 1988, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care condamna masacrele de la Sumgait şi menţiona evenimentele tragice din februarie 1988, după cum urmează:

  • Având în vedere că Nagorno-Karabakh a fost, din punct de vedere istoric, parte a Armeniei, în prezent peste 80% din populația sa reprezintă – armeni și că această regiune a fost anexată de Azerbaidjan în 1923 iar în februarie 1988 armenii au fost supuși unui masacru în orașul azer Sumgait,
  • Având în vedere că agravarea situației politice, care a provocat uciderea în masă a armenilor în Sumgait și atrocitățile de la Baku, este periculoasă pentru armenii care locuiesc în Azerbaidjan
  • Condamnă brutalitatea și presiunea folosită împotriva protestatarilor armeni din Azerbaidjan

Pogromurile de la Sumgait nu s-au bucurat niciodată de o considerație politică și legislativă corespunzătoare din partea conducerii de la acea vreme a URSS, iar organizatorii și făptașii acestora s-au sustras de la pedeapsă, numele lor nefiind divulgate vreodată comunității internaționale. În timpul audierilor din instanță, s-a dovedit că ancheta a fost subiectivă și părtinitoare. Faptul că acest caz a fost împărțit în mai multe cazuri independente a confirmat această prejudecată și a urmărit să-i ascundă pe adevărații organizatori și făptași. Asasinarea în masă a armenilor a fost calificată de instanță ca fiind un act de huliganism care a condus la crimă. Materialele cazului nu conțin nici o referire la implicarea organelor de partid și guvernamentale.

Deși au fost întreprinse măsuri pentru a ascunde și a denatura circumstanțele crimelor comise la Sumgait, dovezile documentare, declarațiile martorilor oculari și alte fapte adunate până în prezent, ne conduc spre o concluzie relativ simplă: pogromul a fost organizat și desfășurat de autoritățile de atunci ale Azerbaidjanului sovietic și de grupurile mafiote și naționaliste strâns legate de acesta.

Potrivit datelor incomplete ale Procuraturii URSS și ulterior ale organizațiilor umanitare internaționale, între 1988 și mai 1991 au fost omorâți 388 de armeni, iar 302 mii au fost deportați din Nagorno-Karabakh și din satele de la granița cu Armenia.

Tragedia de la Sumgait și replicile sale groaznice, care au avut loc în Azerbaidjan în perioada 1988-1991 și care au culminat cu un atac armat împotriva armenilor din Nagorno-Karabakh în 1992-1994, își au rădăcinile în fenomenele psihologice și istorice care modelează climatul politic și cel al societății din Azerbaidjan. În timp ce mecanismul pogromurilor conținea elemente de instigare intenționată și efort orientat de o forță externă, cauza principală fiind legată de prejudecăți anti-armene, fobii și ostilitate.

Pogromul de la Sumgait nu are termen de prescripție, iar nerecunoașterea lui și non-condamnarea făptașilor este o crimă în sine. Consideram că recunoaşterea şi compasiunea internaţională este puținul pe care îl putem face pentru a cinsti memoria martirilor de la Sumgait.

  • 34
  •