Cristina Popa

„Mămăliga” din Karabagh – jinghyalov haţ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În mediul internaţional (şi nu numai), circulă  o vorbă: spune-mi ce mănânci ca să îţi spun cine eşti. Preparatul tradiţional al românilor este mămăliga – la mai toate mesele tradiţionale, pasta galbenă, moale şi delicioasă este prezentă. Multe persoane îmi spuneau: “Eşti din România..? daa..voi acolo mâncaţi..ăăă..cum îi zice..mă…mămă…. “, iar eu completam imediat: “Mămăligă. Da. Este facută din făină de porumb şi este foarte bună. Şi italienii au aşa ceva”.

Dar cursul sorţii m–a îndemnat să părăsesc plaiurile mioritice şi să  mă opresc între munţii Karabagh-ului. Karabagh-ul (Arţah, pe numele lui armenesc), după cum se ştie, este fortăreaţa inexpugnabilă a armenilor, pe care vâltoarea secolelor şi a multor ocupanţi au putut să o ‘îndoaie, dar nu să o spargă’, după vorba americanului. Şi cum spune o altă vorbă, dragostea trece prin stomac – după ce am gustat faimosul jinghyalov haţ, m-am îndrăgostit iremediabil de Arţah.

Jinghyalov haţ este pentru armenii din Karabagh ceea ce este mămăliga pentru români – nu există un ţnund (aniversarea zilei de naştere), un Zatik (Paşte), un Surp Ţnund (Crăciun) sau orice altă ocazie şi să nu se facă jinghyalov haţ. Săptămâna trecută am fost invitată în vecini să asist la prepararea sa. Ocazia a fost cât se poate de prozaică – persoanele respective sunt într-un proces, şi cu  o zi înainte avusese loc o înfăţişare care a decurs favorabil pentru ei.

În esenţă, jinghyalov haţ este o varietate de pâine lavaş umplută cu un amestec de 15 verdeţuri diferite, tăiate mărunt şi ceapă călită. Încă nu am reuşit să aflu care sunt fiecare din ele, dar am recunoscut ceva care aducea a pătrunjel verde, apoi însuşi pătrunjelul verde,frunzele de urzică, mărarul, spanacul şi măcrişul (cred).

Verdeţurile se taie mărunt…


… şi se pun deoparte într-un vas.


Ceapa…

…se taie mărunt,



apoi se amestecă cu verdeţurile.


Făina (aprox. 1/2kg, depinde de verdeţuri, trebuie să fie proporţionale cantităţile)

se amestecă cu puţină apă călduţă şi sare după gust…


…şi se frământă până iese un aluat omogen, care nu se lipeşte pe mâini.


Din aluat se ia o bucată (se poate împărţi în 4 părţi, de exemplu),

se întinde cu mâna, până capătă forma unui cilindru…


… care apoi se taie cu cuţitul în bucăţi mai mici,

pe planşeta de lucru presărată cu făină.


Din bucăţile de aluat se formează bile…



…care apoi se întind până la o grosime

de câţiva milimetri (cam vreo 2-3 palme lăţime).


Pe aceste bucăţi de luat întinse se pun vreo 2-3 linguri

de amestec de verdeţuri cu ceapă…



…se iau marginile, se trag peste verdeţuri şi se închid,

apoi se apasă cu palma ca să iasă aerul dinăuntru şi să nu se formeze bule de aer în cursul coacerii.


Ideal este să se pună la copt pe plăci de metal, pe aragaz,

la fel cum se pun şi vinetele, dar presupun că iese la fel şi în tavă.

Se coace aprox. 1 minut şi jumătate – 2 minute, până capătă o culoare aurie.

Dacă stă mai mult, se arde.

Pari ahorjag!

Poftă bună!

  •  
  •